Ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu

Nimic din ce era al nostru nu mai e,
țara a fost sfâșiată de păsări de pradă
poate se va întâmpla o minune
și va veni Dumnezeu să ne vadă

Istoria-i un pretext desuet pentru crime,
spațiul mioritic se-nvârte submers,
de atâta rău ne e bine,
ne încheiem la suflet invers

Albul e negru și negrul e alb,
prin instanțe sentințe dau răii
nu mai vedem, nu mai auzim
cum plâng printre umbre eroii

Curvele dau lecții prin piață,
țin discursuri aprinse funebrii,
lupta de clasă se-ascute
și-s răstigniți între tâlhari, integrii

E un bâlci general. Printre oameni
nu mai circulă îngeri, ci monștri,
dați-mi un semn când vă-ntâlniți
prin viața confuză cu-ai noștri

S-ar putea să mai fim pe-aici,
pietrele vor trebui să vorbească
despre lașitatea 
ce-a sufocat mândria românească

Și-atunci tot ce-i al nostru, al nostru va fi,
și-n munții inimii, mult mai înalți
decât zorile de zi,
vor înota înspre soare atlanți

Și-n toate cuvintele nespuse  
va răsuna adevărul neamului meu,
până când vor deveni albaștri
ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu


28 mai 2018