Real Madrid a câștigat pentru a treia oară consecutiv și la rând Liga Campionilor. A fost un drum greu, netezit cu măiestrie de arbitri, de portarii adverși și de valoarea individuală a jucătorilor. În finala cu englezii de la Liverpool, cel mai bun jucător al Realului a fost portarul adversarilor, ale cărui carii au fost plombate de galezul Bale, supus britanic, și francezul Benzema, cetățean bello-galic. Asta după ce Sergio Ramos, mai catolic decât papa, l-a ars pe rug pe Salah, soldat disciplinat și destul de foarte talentat de-al lui Alah. Poate dacă egipteanul n-ar fi încălcat regulile Ramadanului, cu trei zile înainte de meci, Alah nu i-ar fi permis lui Ramos să-l trântească golănește și să-i disloce umărul. După cum se vede, căile Domnului spre poarta adversă sunt tare încurcate. Oricum, performanțele Realului au fost facilitate de absența din competiție a echipei Dinamo București...* UEFA a deschis în regim de urgență o anchetă, suspectând că sub masca portarului Karius s-ar fi ascuns Viorica Docilă...* Dacă ați observat, Madridul a câștigat ambele cupe europene folosind forță de muncă din tabăra inamică. Realul le-a dat la mir englezilor cu Bale, iar Atletico i-a îngropat pe francezi folosindu-se de Griezmann. Nu mai există respect pe mapamondul lumii globului pământesc! * Hoții au spart sediul central al PRM. Dezamăgirea a fost maximă. N-au mai găsit nimic de furat. Oricum, când mai fac asemenea acțiuni, ar fi bine să aducă ceva, că de luat, slabe speranțe. * CFR Cluj a câștigat titlul de campioană a României la fotbal jucat la mijlocul terenului. Totuși, nu înțeleg de ce nu l-a luat Dinamo de vreme ce se află pe primul loc! N-or fi terminat pregătirea pentru Liga Companionilor? * După 25 de ani, oltenii din Cetatea Banilor luară Cupa României. Desfrâul e general, Oltenia petrece de la ăl cu țâța Olguței în gură și până la cel cu barba sură. Grădinile de zarzavat au fost vandalizate. Cursul euro-praz a luat-o razna. Așa se întâmplă când ești campioana unei mari iubiri și nu-ți vezi de treabă... * De Rusalii, ungurii se întâlnesc la Șumuleul Mic ca să mai bârfească despre Trianon, să se mai joace de-a mama și de-a tata, să mai comploteze împotriva statului național unitar român...Asta l-a scos din minți pe un Moș Martin care nici una, nici două, a mușcat o unguroaică mai rea de muscă (dacă e posibil gradul de comparație știut fiind versul eminescian: ”frumoasele din pustă,/ le-aleargă numai vântul pe sub fustă!”). ”Ăsta da preludiu!”, a strigat uimită urmașa Evei, având cotropitorul sentiment de deja vu. Bucuria a fost zadarnică întrucât ursul s-a îmbolnăvit de târnafes. Sărmana fiară nu era învățată cu carnea crudă...* Guvernul Docilă ar cam vrea să suspende Pilonul II de pensii, că cică e nașpa ca românii să aibă ceva rezerve la teșcherea. Cum adică, ar putea să supraviețuiască fără pomenile guvernamentale? Păi ce facem, încălcăm programul de guvernare-delapidare? * Fondul Norvegian de Investiții (FNI-ul lor) are un capital de aproximativ 1000 de miliarde de euro, bani proveniți, în cea mai mare parte, din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului. Paralele sunt investite în peste 9000 de companii din toată lumea, ceea ce face ca 1,3% din acțiunile aflate pe piață să aparțină norvegienilor. Fiecărui cetățean îi revine un portofoliu de aproximativ 200 000 de euro, care, în numele lui, este folosit doar pentru investiții. Viitorul sună bine pentru nordici, noaptea economică polară mutându-se mai spre paralela de 45 de grade. Un sistem asemănător au avut și românii (părțile sociale) la sfârșitul perioadei comuniste, dar a venit prostul de Iliescu și l-a pulverizat. Adică, a împărțit paralele oamenilor muncii de la orașe și sate, iar aceștia i-au investit la societatea cu răspundere limitată rău de tot ”Pe Apa Sâmbetei”. Nu se compară ce fac norvegienii astăzi cu ce făceau românii acum 30 de ani, sistemele economice fiind opuse, dar ideea de bază, dezvoltarea societății prin investiții făcute în numele cetățenilor, este cam aceeași. Astăzi, dacă s-ar da Fondul Norvegian pe mâna politicienilor români, în trei zile n-ar mai găsi în cont nicio lețcaie. Iar în locul sediului s-ar afla un anunț de vânzare. * Paradoxul românesc: angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori, cei din urmă că nu sunt locuri de muncă. Totuși, dacă patronii ar oferi salarii decente și nu s-ar mai comporta precum stăpânii de sclavi, nu s-ar mai plânge nimeni. * Fac un apel la majoritatea PSD-ALDE dușmanii cărții să scoată de sub incidența legii dezacordul dintre subiect și predicat. În felul acesta n-ar mai fi nevoie de mitinguri la care milioane de oameni nevinovați s-o apere de rigorile gramaticii pe d-na Viorica. * Care ar vrea să accentueze lupta împotriva democrației, și să se lămurească cu situația ”apartenenței cele două state”. Că o tot supără la organul gândirii politicii externe ”aceleași trio de națiuni”. * În ceea ce privește revoluția fiscală, harababura continuă. Iar la absorbția de fonduri europene e jale. Din 31 de miliarde disponibile, au fost atrase de mâini neîndemânatice abia 5. Furate, 5. Doamna Viorica, cu nevinovăția-i proverbială, ne liniștește exemplificând că la Angela e mai nasol ca la noi. Problema e că Germaniei nu-i pasă prea tare, e bine mersi și fără fondurile europene. Dar, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să menționăm că Angela și ai ei au subtilizat deja 6 miliarde de euro, cu unul mai mult decât România. După cum lesne se poate observa, Vioricăi nu i-au plăcut nici logica, nici matematica...* Chemat la Tribunal pentru a da socoteală față de crimele din decembrie 1989, Iliescu s-a strâmbat la un nene care-l striga pe numele de alint ( ”Criminalule!”) și s-a dat bengos, afirmând că stă ”drept la judecata istoriei”. Deși au trecut 29 de ani de când a întinat nobilele idealuri ale socialismului, Cârpa Kaghebistă nu se poate opri și, la fel ca-n tinerețea-i revoluționară, citează cu nesaț din tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR... Subconștientul îi trădează până și pe marii ticăloși de sorginte bolșevică! * Ilie de la sculărie, o face grasă pe Serena Wiliams, fiindcă așa i s-a părut filosofului-scrofulos Țiriac. E adevărat, Serena nu-i Diana Ross, dar nici Brigitte Sfăt nu-i Frumoasa din Pădurea Adormită între două ghemuri de silicon. * De bucurie că Serena-i grasă, Ilie s-a urcat ciugulit la volan, sub privirile bovin-admirative ale milițienilor de la Capitală. Bucuroși nevoie-mare că mai pot provoca un scandal, distinșii tablagii l-au încătușat pe bătrânul satyr. Pentru posesorii de fluier și pulan, să fi fost primul Număr1 mondial din istoria tenisului (cu t, nu cu p, deși Ilie s-a străduit și-n această direcție!), să fi adus glorie României cât nu poate să ducă, nu-i vreo mare scofală. Pentru ei, circul este esențial. Așa că l-au doborât la pământ și l-au tăvălit prin noroiul pestilențial al existenței lor de eroi bătuți în cap de soarele nemilos al Bucureștilor. Ia să fi fost în locul sportivului vreun interlop, să vezi ce cuminți stăteau oamenii de tinichea! Pentru trei beri băute la botul calului, consumatorii de șaorma cu de toate l-au tratat pe Mister Năstase ca pe ultimul aurolac din Gara de Nord. Derutat de tot ce i se întâmplă, Ilie, și tăvălit, și cu banii luați, s-a suit pe scuter și a întins-o spre IML ca să-și scoată certificat medical după umilința la care l-au supus posesorii de șapcă supradimensionată. Dar gaborii-l pândeau după perdele, așa că i-au mai tras o amendă și i-au mai făcut un dosar penal, pentru încălcarea regulilor de circulație și conducere fără permis. Cum nu băuse suficientă zeamă de varză, naivul de Ilie era convins că nu a încălcat nicio lege fiindcă în buzunarul de la piept, zgâriat de atâtea ori de Brigitte cu unghia de la picior, mai avea un document eliberat de statul Monaco. Boacănă după boacănă, numai că nu te joci cu alde Ghiță Pristanda. E scrofuloși la datorie! Și așa se face că exact în ziua în care i-a decedat sora, unul dintre cei mai celebri români din toate timpurile a furat prime-time-ul mass-media cu o golăneală ieftină. A găsit și parteneri pe măsură, fiindcă milițienii de la Capitală nu se simt bine dacă nu provoacă evenimente scandaloase. Niciunul dintre ei nu l-a recunoscut pe colegul pedofil, ani de zile, deși jucau table împreună, dar se pricep de minune să batjocorească un șofer derutat de meandrele concretului bahico-sexual. Ce, nu puteau să-l sancționeze fără circ? Fără să-l provoace. Ba bine că nu! Știm, legea trebuie respectată, nu există niciun dubiu în această privință, dar parcă ne doare la pitpalacul inimii modul dezumanizant în care a fost tratat Ilie Năstase, târât pe asfalt de niște milițieni cu două clase mai mult decât trenul. Și ne pare și mai rău că acest sportiv glorios îmbătrânește urât. * ”Cred că exportăm mai mult fier vechi decât grâu”, se minunează nea Petrică Daea. Deci producțiile record de fier vechi la hectar, rămase de pe vremea pe nedrept împușcatului, n-au fost vrăjeală. Că tot veni vorba; nea Petrică, ia s-o întrebi pe șefa matale de la guvern ce cântărește mai mult: un kg de fier sau un kg de lână? * În Bacău, 200 de copii au fost fotografiați mimând consumul de mere ale discordiei. Fiindcă paparazzi Consiliului Județean nu și-au dat silința să trimită câte un fruct fiecărui ”model”, corpurile delicte au fost împărțite pe ochi frumoși abia a doua zi. Ce de proști populează instituțiile statului paralel cu realitatea! * O tragedie națională: numirea Vioricăi la Palatul Parlamentului de Cumetrie și Desfrâu va bloca pentru sute de ani posibilitatea ca o altă femeie să mai ocupe această funcție. Chiar dacă ele n-au nicio vină. Singura variantă ca lucrurile să se întâmple altfel este ca la Palatul Cotroceni să ajungă Maria Grapini. * Când s-a pus problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea PCR și, implicit, a țării, Ion Gheorghe-Maurer a refuzat spunând: ”...cu un tată sas și o mamă franțuzoaică, nu sunt destul de român...” Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. * Dragnea a început să joace rolul Motanului încălțat cu potcoave de 99 de ocale. Cică nu-i este teamă de șobolanii roșii care au ros cașcavalul puterii din vârful ierarhiei de la Palatul Victoria Socialismului de Gang și care acum încearcă să șubrezească temelia casei de intoleranță politică. Nici nu-i cazul, domnia sa ar trebui să se teamă doar de Justiție. Că, vorba aia, Justiția nu știe carte precum Viorica Docilă. * Dacă tot vorbim de șmecheri, ia să vedem cum stă treaba cu Radu cel Mare, că și el avea niște petarde din Teleorman pe post de maseuze. Că nu prea-l mai ajutau mădularele. Nu, n-avea două scârbavnice, liniștiți-vă! Despre picioare este vorba. * ”După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania(1474), Radu iese pe ușa din dos din istorie, adică tot așa cum a intrat, și-i lasă locul lui Laiotă Basarab (1474-1477), un boșorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient. Dar moș Pârțag se dă de partea turcilor, ceea ce-l determină pe Fane să-l înlocuiască, în noiembrie 1476, cu Vlad Țepeș. Însă Laiotă se întoarce cu turcii dupa el și-l ucide pe Țepeș. Lucrul îl supără pe Fane care-l înlocuiește cu un alt ciumec, Basarab cel Tânăr (1477-1482) zis și Țepelus, fiindca-l plagiase pe Vlad în ceea ce privește pedepsirea dușmanilor săi. Dar tinerelul n-a călcat în urmele strălucitului voievod, l-a trădat pe Fane, și a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. Moldavul se supără, îl zdrobește (1481) și încearcă să-l impună pe Mircea, fiul lui Vlad Dracul. Renunță la idee în urma scrisorilor mârlănești primite de la locuitorii de locuitori din zona Buzăului dar numai după ce ocupă cetatea Crăciuna. Țepelus rămâne pe tron cu chiu cu vai până în 1482, când boierii mehedințeni își fac pomana cu el și-l omoară. În locul lui se pune domn unu care-n tinerețe se dădea Călugarul Pahomie, dar pe care istoria l-a păstrat ca fiind Vlad Calugarul (1482-1495), sluga prea-plecată a turcilor și, în general, a tuturor celor care-i scuipau semințe în bască. Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e că a murit și i-a lasat locul lui fi-su Radu, căruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'', în ciuda evidenței. Dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni că noi romanii, suntem meșteri neîntrecuți în a preface negrul în alb. Acest Radu era atât de ''mare'' încat în fiecare an mergea la sultan să-i pupe mâna, chiar și după 1501 când, din cauza podagrei, circula numai cu rădvanul. De altfel, înclinatiile de slugă credincioasă i le-au evidențiat mai toți mahării din jurul Valahiei. Numai cu Bogdan (fiul lui Stefan), conducătorul Moldovei, a avut un conflict fiindcă sprijinise pe unul Roman în tentativa eșuata de a prelua tronul moldovenilor. Dar, dupa ce a prădat 10 zile prin zona Ramnic -Siret, Bogdan al -III-lea a fost convins de călugărul Maxim s-o lase mai moale cu războiul că în realitate n-are cu cine să se bată. Bogdan s-a retras (10 noiembrie 1507) iar călugărul Maxim a rămas în istorie ca opusul calugarului Vasile, zis, și din astă cauză, călugărul Minim. Însă lui Radu, noi, scribălăii, ar trebui sa-i fim recunoscători întrucât a introdus tiparul în Valahia, prin intermediul călugărului Macarie , de origine sârbă, care s-a instalat la mănăstirea Dealul și a întocmit ”Liturghierul”, prima carte realizată acolo. Împreuna cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, organizează ierarhia bisericească. După trebușoara asta, Radu se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta părere despre moravuri și se împotrivise căsătoriei dintre sora voievodului, Caplea, cu vornicul Bogdan fiindcă acesta din urmă divorțase de prima sotie. La plecarea din Târgoviște, Nifon făcu un gest memorabil: își scutură papucii să nu ia pe tălpi nici un fir de praf din pământul unde se curvăsărea cu evidenta plăcere până și prin casele cele mai mari. Sau, mai ales. Dar pe Radu l-a durut în freză de Nifon și a continuat să facă copii (șase oficiali, doi din flori) ca sa aibă cine conduce Valahia în secolul al-XVI-lea. Până la urmă a dat ortu`popii, după Paștele lui 1508, fiind jelit de cărturari, leneși și alte animale nefolositoare ale acelor vremuri. Deși, în aparență, de capul lui Radu nu era mai nimic, sultanul Baiazid al II-lea îl aprecia pentru viclenia nativa (el îi zicea inteligență) care l-a ajutat să conducă Valahia de pe targă în ultimii șapte ani ai vieții. Așa că voievodul care nici nu știa unde-i capitala țării -că stătea ba la Târgoviște, ba la București, ba la Craiova, și nu numai - dar care nu ieșea din vorba boierilor Craiovești, rămâne în istorie drept voievodul cel mai puțin indicat să conducă o țară, dar care a reușit s-o facă deși avea un picior în groapă, stârnind admirația tuturor vecinilor incapabili să înțeleagă o asemenea situație la un popor care în vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Vlad Țepeș părea destul de viu. ”Promoușăn: Iubite cetitorule, bagă-ți picioarele într-o găleată cu apă rece primită cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare băgăm cultură la greu: Neagoe Basarab cu învățăturile sale și meșterul Manole, cel cu aripile de șindrilă, trec din legendă în istorie. Sau viceversa.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu