Undeva, cândva

Poți să zici că ți-e bine, uneori poate spui adevărul,

fluturii ce se zbat în pleoape poate nu sunt în imaginația ta

Când îți scuturi de cenușă părul,

ai senzația că toate s-au întâmplat aievea, 

undeva, cândva

Atunci aripile necrescute vor rupe gratii,
din colivie vor evada păsări cu zborul invers,

sufletul te va căra în cârcă câteva stații,

până în tine mai e un mileniu de mers

Iernile polare, îmbrățișate de deșerturi fierbinți,
te vor dezaproba, săgetându-te,

e o cărare îngustă ce te va scoate din minți, 

vei curge ca o lavă din tine, risipindu-te

Te vor strânge laolaltă obligațiile de om, 
te va izbi de toți pereții cerului, dorul,

undeva, cândva, ai fost atom

și-ți colorai cu înserări decorul

18 mai 2018