Gustul dulce-amar al singurătății
îmbrățișează aerul, sufletul, sângele
Emisferele cerebrale se rup
și aruncă în lături meningele
Punctele se rostogolesc unele după altele
prin neant
Tu devii
celălalt
Atunci uimirea pătrunde în tine pe furiș,
îți presară apusul pe frunte
Zboară pieziș
păsări exilate din tâmple
Gustul și culoarea fericirii
dinspre răsărit
prin retină coboară,
cocorii din golul din jur
ca un vis nesfârșit or să doară
5 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu