Au apărut cireșele în Piața Obor. Nu costă decât 50 de lei kilogramul. Un chilipir. Când iau salariul o să cumpăr și eu o bucată. * Opt militari români au fost răniți în Afganistan, în urma unui atac cu o mașină capcană. Pe militari știm ce i-a dus acolo - sărăcia - dar de ce mai suntem parte a unui război al altora nu-i prea clar. Poate fiindcă România se află în Era ticăloșilor. * Premiul Nobel pentru Literatură se amână pentru la anul fiindcă soțul unuia dintre membrii juriului este acuzat de hărțuire sexuală. Ce are sula cu prefectura, numai suedezii știu. Culmea ghinionului este că acest lucru nemaiîntâlnit în ultimii 70 de ani se întâmplă taman când era favorit Mircea Cărtărescu. * În căutarea drumului către ea însăși, a trecut într-o lume posibil mai bună, Doina Cornea. Deși prototipul antieroului prin excelență, rămâne în memoria acelei părți a societății neatrofiate de dogme și tipare ideologice, o eroină a luptei pentru drepturile și libertățile cetățenești. În mod paradoxal, la moartea acestei dizidente autentice, România o duce mai nașpa decât în 1989. Iar libertatea pentru care a luptat pe cont propriu, este doar o iluzie. * Acolo sus îl va întâlni și pe Marx, de la nașterea căruia tocmai s-au împlinit, pe 5 mai, 200 de ani. Cum, nu știți cine a fost Marx? Un filosof german ale cărui scrieri au fost înțelese pe dos și au fost puse în practică așijderea. Bărbosul n-are nicio vină pentru ce s-a întâmplat cu aceia ce i-au urmat teoriile din ”Manifestul Partidului Comunist”, deși acum dau vina pe el. Dar ia să le dai o țuică, să vezi cum își schimbă părerea. Vorba lui: ”Condiția materială determină conștiința.” * La fiecare cinci secunde, undeva pe această planetă, o femeie naște. În condițiile suprapopulării, cineva ar trebui s-o găsească și să-i lege trompele. * ”Cum să scoți țâța așa, ca o vacă, și ăla, muuu, muuu, muuu...”, se revoltă Zăvoranca împotriva femeilor care alăptează în public. După cum bine știți, Oana e maica stareță de la mănăstirea de taici budiști de ziua a șaptea. Cum nici pictată cu ceară ea nu-și arată țâțele (Ce pățește vulcanizatorul pân-o peticește, Dumnezeu cu mila!), dracu știe cum îl alăptează p-ăla micu. * După cum și-o trag unii altora prin politica românească, s-a trecut de la familia tradițională la familia tranzacțională. * ”Mersul pe bicicletă, schiul și sexul nu se uită!”, ne asigură Monica Tatoiu. Ca să nu mai vorbim de teorema lui Pitagora! * A fost aprobată pușcăria de week-end. Infractorii vor fi obligați să nu meargă două săptămâni la rând la Mamaia, că, în general, sunt condiții improprii și statul român ar trebui să-i despăgubească. Și știți cum sunt prețurile pe Litoralul românesc! * Până la urmă domnul Ciordache va trebui să modifice definiția din DEX a prostiei ca să nu mai cadă sub incidența ei. După care iar ar trebui să modifice Codul Penal, în sensul că marii juriști își vor ispăși pedeapsa în Palatul Parlamentului, de luni până joi, între 10 și 10 și-un sfert. * Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură de Sertarul Minții, a fost suspendată din USR pentru că nu și-a plătit cotizația. Scriitoarea, care s-a cărăbănit în Germania Federală încă din 1987, susține că nici nu știa că e membră a Uniunii Scriitorilor pe Șervețele de Masă. A uitat că în 1985 făcuse o cerere de înscriere în USR-filiala Timiș, care i-a fost acceptată abia după cutremurul din decembrie 1989. Dintre ruinele seismului s-au ridicat monștrii manolescieni care, pe lângă obișnuita porție de rahat, au dorit să molfăie și nițică carne... Evident că și Apolzan, acest Ciordache al breslei măzgălitorilor pe hârtie, intră sub incidența prostiei * Pentru că au făcut curve niște tăntici, fără să aibă dovezi concludente, niște umoriști de autobază au fost amendați cu 16 000 de lei, plus alte bonusuri, de CNCD. Prostia costă. * Kim Jong-un a trecut granița în Coreea de Sud, fără armată, pentru discuții, în Casa Păcii, cu șeful de la Seul. A făcut ceea ce nici ta-su, nici ăl bătrân, Kim Ir Sen, fondatorul republicii comuniste, n-au avut inspirația politică să încerce. Cum până și Trump a ajuns la concluzia că Kim nu e un băiat așa de rău cum zicea propaganda condusă chiar de el, și se va întâlni cu inamicul public numărul 1, se pune întrebarea dacă liderul nord-coreean nu e un politician cu mult mai abil decât pare. A atras atenția mapamondului lumii cu focoasele nucleare, a uimit omenirea umană cu decenta delegație de la Jocurile Olimpice de Iarnă, desfășurate în sudul capitalist, iar acum s-a preschimbat în porumbelul păcii care, cu o ramură de măslin în cioc, deschide o nouă eră în istoria peninsulei. Bine, era clar că Trump este un actoraș penibil, dar nu ne așteptam ca tovarășul Kim să fie un comediant atât de bun. Totul este să nu se plictisească de rol și să nu-și dorească să-l joace din nou pe Hamlet. Că, vorba aia, marii comedianți sunt niște oameni triști. * Klaus i-a cerut demisia Vioricăi. Pe D-NA Docilă o doare-n zambilă. Că cică ea nu e o elevă pe care o ia proful de urechi când i se scoală lui. Distinsa intelectuală s-a exprimat mai elegant, după cum îi sunt vorba și portul, dar esența răspunsului cam asta a fost. Totuși, o întrebare se impune: de unde știe doamna Vasilica cum e la școală? * O problemă globală a mapamondului lumii sunt știrile false. Acestea crează nesiguranță, induc un sentiment de teamă, inventează realități grotești. Doar în România fake news-urile nu deranjează pe nimeni. Dimpotrivă, românii preferă minciuna adevărului, impostura-competenței, răul-binelui. * Atât Macron cât și Angela Merkel, aflați în vâjâială prin SUA, au vorbit în limba țării lor la întâlnirea cu Donald, Marele Blond cu un ochi roșu. Numai liderii vremelnici ai României, intelectuali din tată-n fiu, uită limba română când o ard prin străinătate. Ei cică-s deștepți nevoie mare, dar vocabularul fundamental îi contrazice. A vorbi o limbă străină nu-i vreo dovadă concludentă de deșteptăciune, mai ales când ai tăi știu câte parale faci. Și cerșetorii de la Muzeul Luvru se descurcă destul de foarte binișor (Done moa un euro, mânca-ți-aș!) la locul de muncă și nu se mai dau mari. A vorbi în limba țării tale nu înseamnă că ești prost, ci că-i respecți simbolurile. E adevărat, atunci n-ar mai fi la fel de evident comportamentul de slugă. Singurul politician demn a fost Olguța, care, și la ONU, și la Moulin Rouge, le-a vorbit interlocutorilor pe limba lor. Ba pe cei care nu aveau atenția distributivă i-a avertizat că-i calcă tramvaiul în marș. * Cică francejii e invidioși pe românce că e cele mai tari pe videochat, au luat Premiul I ”Drugul de aur cu coroniță”. Păi, vorba lui Cioran, ce e vinovate româncele că ale voastre e urâte, mânca-ne-ați? Și conservatoare. De la sărutul franțuzesc încoace n-au mai făcut niciun progres...* ”E o sfântă care a avut o poveste similară cu a mea”, mărturisește, cu mâna pe schimbătorul de viteze, Corina Crețu. Cum adică, tovarășă comisar, și ea îl iubea la nemurire pe Colin Powell sfâșiindu-i inima de lemn Cârpei Kaghebiste? Cine-i cealaltă sfântă, nici nu vă mai spunem, că am intra prea adânc printre meandrele concretului orgasmic. Mai bine o lăsăm moartă...* ”Apa e rece și ar putea face infarct”, e convins salvamarul Nelu, fost elev al profesoarei de utilaj petrolier Viorica-Vasilica. * Care nu se lasă mai prejos și anunță construirea a trei noi stadioane: Dinamo, Rapid și Giulești. * După care concluzionează: ”Sunt prim-ministrul României și nu pot accepta acest lucru. ” Nici noi, dar n-avem încotro. * Atacată din toate părțile sub diferite pretexte lingvistice, premiera premierului cu BMW fără ITP și alte piese de colecție cu tracțiune integrală, pune punctul (de fapt, degetul) pe i: ”Sunt un om puternic, chiar dacă mulți au spus că sunt femeie!” Câtă dreptate ai, Viorico! Femeile nu e oameni. E îngeri și demoni. Îngeri în dormitor, sau în alte spații culturale destinate activităților de loisir, și demoni în bucătărie... Cât despre cele puternice, ele e neapărat din zona crepusculară Videle-Alexandria...* Conform unor studii ale celebrilor cercetători britanici din Făurei, 25% dintre tinerii mapamondului lumii n-ar avea nici cea mai mică intenție să treacă pe la ofițerul Stării Civile. Familia tradițională îi lasă indiferenți până și pe tinerii României, în ciuda exemplelor sugestive ale primilor oameni în stat capră, de la președinții Camerelor Desfrâului Național și până la Cătălin Botezatu. * În continuarea vâjâielii prin lumea largă, iubitorul de trufandale antice Emanuel Macron, a pus geana pe soția premierului australian, pe care a definit-o ca fiind ”delicioasă”. Ne-am uitat și noi la tăntică, nu știm ce să zicem, încă mai deliberăm...Totuși, credem că prezidentului francez i-a rămas printr-un sertar la minții imaginea Primei Doamne a SUA, crăcoasa aia de Melanie. Care, vorba aia, se zbate la Casa Albă ca peștele pe uscat. Ei, dar dacă ne-ar da numărul de telefon... * Real Madrid a eliminat-o din nou pe Bayern Munchen cu ajutorul arbitrajului părtinitor. N-a mai fost ungurul Kassai, ci turcul Ceacâr. La fel a pățit-o și AS Roma căreia arbitrul sloven Scopina i-a stins lumina neacordându-i două penaltyuri. Ce derbedei! * La meciul de fotbal (vorba vine!) dintre Sepsi Sf. Gheorghe și Dinamo București, un fan dinamovist a șterpelit un steag al Ungariei din galeria gazdelor și a traversat terenul urmărit de hoardele migratoare. Pentru trebușoara asta, Nebunache a fost interzis de pe stadioanele patriei un an de zile. Bașca amenda. După umila noastră părere, derbedeul ar fi trebuit premiat, nu sancționat, fiindcă nu înțelegem ce căuta steagul Ungariei acolo, afișat ostentativ. Nu mai suntem stăpâni în țara noastră? Nu mai există respect? Prezența echipei Sepsi în Liga I va crea probleme pe viitor, mai ales că este susținută financiar și de politicieni unguri (inclusiv Victor Orban). Deocamdată l-au înlăcrimat pe Dănciulescu pe care l-au înșpreiat până a strigat unul mai cult la cap: ”Lăsați-l, mă, că e Claudiu Niculescu!” Rezultatul meciului a fost același ca-n decembrie 1989: ungurii i-au bătut pe milițieni cu 2 la 0! * Edilii români nu se lasă până nu pun cu botul pe labe Cartea Recordurilor Ridicole. Deunăzi au inventat cel mai mare mic! Dacă o țin în ritmul ăsta, în curând o să fie omologat și cel mai mare rahat...* Ar fi fost posibil așa ceva pe vremea lui Ștefan cel Mare? Aș, i-ar fi beștelit Daniel Sihastru maxim . Ia vedeți ce-a pățit Fane și trageți concluziile de rigoare: ”Zori de ziua se revarsă/Acuma mă-ntorc acasă/Dac-ar știi nevasta mea/Cu toporul m-ar tăia”
Aşa cânta Fane de răsunau codrii Moldovei într-o dimineaţă de toamnă târzie când se întorcea de la cotidiana petrecere a moldovenilor cu accent rusesc. Calul era cam posomorât, că Vodă se pilise de cu seară şi uitase să ia o cameră cu două paturi la han, lasându-l să doarmă în picioare ca pe ultima mârţoagă. Însă şi-a pus în gând să i-o coacă stăpânului că în ultima vreme, mai ales după ce-l caftise pe Mateiaş, devenise cam figurant. Avea numai şmecherii în ţeastă şi se credea buricul pământului. Tot într-o călăreală îl ţinea de parcă era câştigat la Super bingo. Nu mai avea timp nici să-şi vadă mânjii, iar de iepe nici pomeneală. În schimb, Fane era pe ele, cum se zice, umpluse Moldova de Fănei mititei de era un scâncet fermecator în această parte tulbure a universului său poetic. Calul nu ştia dacă această creştere a natalitaţii era rezultatul numeroaselor butoaie umilite de Vodă, dar constată, cu surprindere, că micuţii se năşteau abţiguiţi şi cu chef de scandal. În timp ce Vifor cugeta adânc, Fane epuizase repertoriul lui Nicolae Guţă şi-l atacase, cam de sus, e drept, pe-al lui Vică Abetovenei, solistul lui de suflet pe care la un ospăţ îl lăsase fără cap întrucât o dăduse pe orientalisme. Şi la Vodă toate sunt în regulă până aude de turci. Atunci i se înroşesc ochii, pune mâna pe sabie şi o face lată, ucide din apropiaţi, adeseori nevinovaţi, cum a fost şi cazul rapsodului favorit. Ulterior, Fane a suferit îngrozitor, dar l-a mai liniştit ideea că Abetovenei a murit fără să fi suferit prea mult, deoarece era surd şi probabil nu l-a auzit pe călău când îşi ascuţea securea. ”-Sunt un om plin de păcate, urlă Vodă câteva note la care se repezise cu simţ de răspundere, ...că ucid fără dreptate/Că nu am timp de giudeţe/Când mă-mbăt pe la ospeţe'' ”-Mai taci dracului din gură că m-asurzeşti!” îl repezi calul, dar tonalitatea nu-i plăcu voievodului că-i trase una peste bot cu butelca de-l bui borşul. ''Bine, Fane!'' concluzionă în gând calul şi-l lăsa în plata domnului. Jos, că de durere se ridicase în două picioare şi-l răsturnase pe dolarul Moldovei pe un povârniş. Acesta se rostogoli până întâlni în cale un copac viguros de care-şi rezemă brusc trupul nu mare de stat, dar bine pătruns de cele mai diverse alcooluri. Se scutură, îl fluieră pe Vifor, dar acesta necheza mânzeşte şi-i făcea gesturi obscene de pe acoperişul unei chilii clădită în stâncă. Vodă-l zări ca prin ceaţă, dar i se păru că Vifor e mai mulţi. ''Al dracu', iar a agăţat prospături!'' îşi zise înciudat şi ciocăni la uşa chiliei. Nu-i răspunse nimeni, deşi insistase si cu dovleacul. Intră încetişor, dar se împletici şi căzu peste nişte străchini cu lapte acru ieşite inoportun în calea sa. ”-Care mă deranjezi din rugăciune?” sună a reproş o voce stinsă ca din altă lume. Fane consideră ca nu-i necesar să răspundă, alungă motanii de la strachină si sorbi până la fund conţinutul. ''Buun!'' Îşi şterse mustățile, îşi recăpătă vederea si un pic din bunul simţ, după care catadicsi să răspundă: ”-Eu sunt, Ştefan cel Mare!” ”-A, bine mişelule!” i-o întoarse vocea. ”Stai jos şi mănâncă până-mi termin programul.” Fane nu insistă, termină ce începuse şi se uită pe gaura cheii de oaie care acoperea intrarea în camera de dincolo. Ce-i văzură ochii? Un bătrân gârbov, cu barba albă până la pământ, îmbrăcat sărăcăcios în nişte bermude fosforescente, stătea în genunchi într-un fotoliu capitonat și cu mâinile împreunate de suspans şi ochii ţintă, se ruga fierbinte ca serialul ''Sfânta Varvara'', filmat în oraşul îngerilor (Los Angeles, pentru francofoni) să nu se mai sfârşească niciodată. Vodă nu-l tulbură că aţipi. Îl trezi parţial o mâna translucidă şi o voce greu încercată de alcooluri îl interpelă: ”-Care-i treaba, Fane?” ”-Treaba este proastă. Vreau să merg acasă la a mea nevastă!” ”-Cine te opreşte ? Eşti rănit, învins?” ”-Nu, nici pomeneală. Sunt lovit în goarnă. Că prin cele baruri, toată lumea-mi toarnă!” ”-Stai un pic aicea, să te odihneşti.” ”-Bunule părinte, ce de treabă eşti! Ce mişto-i la tine! Ştii că mi-este bine? Ce-ai zice, Moldova la turci să se-nchine?!” ”-Mă, dar eşti beat tare! Te-ai tâmpit de tot!” ”-Ia taci dracu', popo, că-ţi dau una-n bot. Vouă vă convine: staţi şi vă rugaţi. Puneţi tot pe mine de mă cocoşaţi. Că eu n-am odihnă, fac numai războaie.” ”-Las-o moale, Fane, c-o faci şi de oaie. De exemplu acuma, eşti mai beat ca ROIU!” ”-Ca nea Văcă, popo ? Ăla bea cu ţoiul. E copil de trupă, e un amator. Eu sunt primul, Dane, că sunt domnitor.” ”-Oi fi tu, Caisă, mare voievod. Dar Danil Sihastru nu e vreun nărod. Şi cum sunt aicea ca să te îndrum/ Când te-adună calul milos de pe drum/D-aia eu consider că tot ce ai zis/Este-un fals istoric, mă înşeală auzul, iar eu am un vis. Aşa că revino-ţi, ştiu că ai prestanţă/ Luptă-te cu turcii şi dă-le şi clanţă/ Că eşti iute tare, lupţi şi pe noroaie/Capul care-i tare, sabia nu-l taie/ Fii viteaz, Ştefane, cum te ştie ţara/Şi acum mă lasă la ''Santa Barbara.””-Bunule părinte, ai dreptate-i clar/Uite, pentru asta, îţi dau un pahar...” ”-Un pahar, băiete, ţine-l pentru tine/Că te văd ca tremuri mai ceva ca mine. Haide acuma, du-te, că te strigă calul /Spune-i când mai vine s-ocolească malul/Că poate să-ţi rupă dracului vreun os/Şi-i păcat de tine, eşti băiat frumos!” ”-Iartă-mă, părinte, dacă ţi-am greşit!” ”-Du-te, mă, acasă, nu fii fandosit. Sunt bărbat, nu cârpă, ştii că prea te crezi? Du-te că-ţi trag una de vezi stele verzi...” ”-Am plecat, părinte, pe curând, good-bay!” ”-Orvoar, măi Fănele! Doamne, ce afon! A uitat săracu: eu sunt francofon...” Fănel părăsi chilia împăcat cu sine şi cu Vifor. Că patrupedul nu era duşmănos de felul lui şi-l aşteptase la intrare. ”Până la urma nu merita să-l las pe jos că Vodă nu-i băiat rău. Păcat că-i sare ţandăra din te miri ce! Uite-l ce uşor se suie-n şa, se vede că i-a prins bine întrevederea cu Daniel Sihastru. Nu se mai bălăngăne, nu mai tremură, şi-a revenit. Nici măcar nu mai cântă!''
”-Vifore, băiete, haidem să-i dăm brânci/Vreau s-ajung acasă să tai nişte curci.” ”-Iarăşi sunt bolnave? Doamne, ce năpastă !” ”-Nu-s bolnave, Vifor/Foamea mă apasă.” ”-D-aia tu, stăpâne, vorbeşti numa-în versuri? Se cruceşte lumea ca de Păunescu!” ”-Ţi-aş răspunde acuma, dar nu pot concret/Că tu n-ai idee ce e un poet.” ”-Cum să n-am idee? Nu-i ca Isărescu/De semnează zilnic peste Eminescu?” ”-Cam aşa, fârtate, însă mult mai bun/Şi când doarme-n stradă şi când e beat tun..”-”Vrei să zici că poate-i mai bun Stolojan?!” ”-A, nici vorbă, frate, nu mai face-un ban.” ”-Poate Iliescu ţi-ar plăcea cumva?” ”-Fugi cu circu' mare de la Moscova!” ”-Măi, dar nu se poate, tu eşti fan Emil?” ”-Nu căluţe dragă, ăsta-i prea umil. Mie-mi plac poeţii care mai înjură/Şi-au lumină-n suflet şi în bătătură/Care ştiu că ţara-i plină de păcate/Şi pun peste rană mâinile curate.” ”-Să grăbim spre casă, că mă enervezi /Iar eşti patriot şi-o îmbulinezi/De te-aud străinii de jur împrejur? Ştii ce îţi vor face?” ”-M-or pupa în tur...Şi-n retur...”
CONTELE DE MONTE-CRISTO
6 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu