Pe fața României, plânsă

Ce se întâmplă-n jurul nostru, spuneți?
De ce se joacă numai tragedii?
De ce în rolurile principale puneți
Violatori de mame și copii?

De ce se-mparte lumea-n clase sociale?
De ce e pusă ura-n primul plan?
De ce se înmulțesc doar bolile mortale,
Iar la putere stă același clan?

De bună seamă știți răspunsul,
Căci supraviețuiți în țara imposturii,
În care ne jucăm de-a râsu-plânsul
C-un rictus dureros în colțul gurii

Dar acceptați să fiți pe viață robi
Acestei clase de bandiți cu acte,
Vă ciugulesc din suflet viermii-corbi
Și amânați acele fapte

Ce v-ar reda mândria de-a fi om,
Pe o planetă veșnic suferindă,
V-a părăsit și ultimul atom
Și niciun înger nu vă mai colindă

Degeaba am bătut cu patimă în zid
Ferestre să vă fac din piatra smulsă,
V-ați îngropat în zodii de carbid
Și de pe fața României, plânsă

S-a scurs o lacrimă fără sfârșit
Spre găurile sufletului mort,
Această dramă-a a neamului spășit
E giulgiul meu și-s obligat să-l port

Ca pe o mantie-ngropată în muzeu,
croită din aceeași stofă,
pe care-a îmbrăcat-o Dumnezeu
bând apă și noroi, cu noi, din cofă

Dar nu vă fie teamă, piesa se rejoacă, 
Actorii vor intra pedeștrii-n rol,
Când publicul în sine-o să se-ntoarcă,
Vor răsuna aplauzele-n gol.

Și toate acele întrebări meschine
Nu vor avea nevoie de răspuns,
Doar îngerii din noi or să se-nchine
La harta Patriei muiată-n plâns


1 Mai 2018