Cârceii inimii se-ntind către cer,
se agață de nori, de zările sparte.
Plouă, azi mai mult decât ieri,
curcubeiele vor fi semne de carte
Sufletul se dezbracă de pietre, de iarbă,
buzele crăpate sorb cu durere apusul,
au dezertat și florile de nalbă
căutând printre arbori intrusul
E totuși vară, suntem liberi
să traversăm haotici fiecare gând,
când plouă suntem și mai tineri
și vom copilări-n curând
Vom curge după melci prin munți,
cărându-ne tot viitoru-n gene,
copii de rouă dispăruți
din existența plină de eczeme
Ne-or căuta la miezul nopții fluturi,
izbiți în plex de pietrele de moară,
sunt ultimile noastre scuturi
până ca ploaia să ne doară
28 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu