Statul paralel-un pretext pentru fărădelege * Încotro, Doamne? * Bombonica de pe coliva PSD-ului * Lanțul sălbăticiunilor * A murit Koko! * Messi, la 61 de ani * Băsescu, pe alte cărări * Puterea unei virgule * Uimitorul Radu de la Afumați *
Dacă prin peregrinările voastre zilnice vă întâlniți cu statul paralel, să-i dați o pereche de palme și din partea mea. Și să-i spuneți că nu există, că este o invenție a hoțomanilor care vor să scape de pârnaie și care-l urăsc fără măsură fiindcă nu-i mai lasă să fure la vedere. Există în schimb o clasă politică mizeră care ar inventa orice pentru a se cocoța și a se menține în prepeleacul puterii cu scopul ignobil de a-și deșerta zoaiele în capul poporului român. Acești mizerabili care ne conduc, indiferent de culoarea politică, fac eforturi mediatice permanente pentru a ține societatea sub control, creând diversiuni și tensiuni ca să abată atenția de la adevăratele probleme. Și pentru ca în spatele fumigenelor să-și poată desăvârși opera de batjocorire a neamului românesc. Această maree de gunoaie ne invadează existența cotidiană, ne sufocă, ne maculează sufletul, ne face viața urâtă. În jurul nostru se construiește o altă realitate, paralelă cu civilizația, cu bunul simț, cu normalitatea. Pe frontispiciul bisericii care a fost, este și ar trebui să fie România, au scris ”Bordel”. În realitate, statul paralel nu există. E doar un pretext pentru domnia fărădelegii. * ”Nu ne putem salva pe rând, trebuie să ne salvăm toți odată”, au decretat reprezentanții puterii vremelnice. De cine să vă salvați, măi copii ai durerii? Cine vă tulbură somnul parlamentar? Potera? Păi dacă sunteți nevinovați, de ce vă temeți? Stați liniștiți, nimeni nu se leagă de oamenii cinstiți! * Pe 23 iunie a nins în Făgăraș! Cu încălzirea globală nu e de glumit. * În noaptea de Sânziene Viorica și-a visat ursitul. Își rodea mustața. * Media construirii de autostrăzi în spațiul carpato-danubiano-mafiotic este de 7 metri pe an (700 de km în ultimii 28 de ani, care se adaugă celor 100 de km construiți de Ceaușescu). Adică suntem singura țară de pe mapamondul lumii în care autostrăzile sunt mai mult late decât lungi. * Pe glob există aproximativ un miliard de arme mortale (fără Viorica Docilă, arma mortală 3, care te face să decedezi mortal ori de câte ori deschide gura). Dintre acestea, aproximativ 40% rânjesc fasolea la americani. Care câștigă bănet serios din comerțul cu moarte. * Ultima glumă a statisticienilor români este că fiecărui conațional i-ar reveni cam 20 000 de euro din venitul național. Despre datorii nu suflă o vorbă. * 86% dintre italieni au o părere nașpa despre romi, așa că sunt de acord cu ministrul de interne care și-a propus să-i inventarieze și să-i expulzeze pe aceia care locuiesc ilegal în Cizmă. Haoleu, s-a întors fascismul la locul faptei! Ce aveți cu ei, mânca-v-aș ochii? Lăsați-i acolo să mănânce și gura lor o bucată de pâine, că la noi e jalea de pe lume, au furat politicienii tot...* Canada a legalizat canabisul, Turkmenistanul a interzis poligamia, Arabia Saudită le-a permis femeilor să șofeze! Încotro, Doamne? * O întrebare întrebătoare nu-mi dă pace la encefalul capului: cum se face că în Covasna se vorbește o limbă română mult mai corectă decât în Videle? Să fie de vină agenturile străine sau manualele alternative de limba română? * Liviu Dragnea, marele luptător împotriva independenței Justiției, s-a pricopsit cu trei ani și șase luni de țuhaus (în primă instanță) și cu suspendarea suspendării vechii condamnări. E jale în activul de bază. Cât de curând vor trebui să-i citească operele științifice, ceea ce nu-i vor ierta niciodată. * Liderii formațiunii au făcut zid în jurul șefului conductei cu bani publici, pe care-l consideră un monument de moralitate și competență managerială. Aceasta solidarizare trădează o totală lipsă de viziune politică. Este bombonica de pe coliva PSD-ului. * După cum vă spuneam, Mihaelei Buzărnescu îi place să i-o tragă Elinei Svitolina. Căreia-i place să i-o tragă Simonei Halep. Care i-a dat clanță Gabrielei Slabatini. Care are o carpetă cu ”Răpirea din Serai”, pe care, citez cu emoție, ”numai tu, Pandele o ai!” Ăsta-i lanțul sălbăticiunilor. * A murit Koko, celebra gorilă vorbitoare, la nici 46 de ani. Înțelegea 2000 de cuvinte, ar fi putut fi lejer șefa guvernului român.* CM se consumă pe două continente (Europa și Asia), deși, dacă ar fi vrut Putin, s-ar fi putut desfășura în toată lumea. A fost introdusă tehnica video, care pe ici pe colo mai repară gafele arbitrilor suferinzi de orbul găinilor. În rest, până acum, strategiile celor mai multe dintre echipe se bazează pe datul la oase, pe apărări supraaglomerate și pe câte-o sclipire întâmplătoare a vreunui jucător indisciplinat, sătul să respecte planul tactic. Marii jucători, împovărați de zecile de meciuri desfășurate la intensitate maximă de-a lungul sezonului, prestează ca măgarii în pantă, cu frâna de mână trasă. Probabil de aceea ziarul „Adevărul” (sanchi!) a titrat că duminică, 24 iunie, Messi împlinește 61 de ani! În rest, organizarea pare fără cusur. Vorba părinților noștri: lucru rusesc! * După cum mărturisește distinsa Adriana Bahmuțeanu, niște specialiști în suporturi pentru pălării de pe lângă IML, îi vor cerceta pe membrii familiei sale cu scopul nobil de a stabilii dacă au toată țigla pe casă. Păcat de timpul pierdut. * Cu ocazia împlinirii unui număr neprecizat de ani, Zăvoranca a avut un dialog cu oglinda căreia i-a spus de la fizionomia obrazului că e ”frumoasă, șmecheră, mafioată, dură, deșteaptă, versatilă, excentrică, cu suflet de aur” (normal!) și câte și mai câte! Și pentru toate astea, zilnic, îi dă flori. Să nu se mire dacă într-o zi oglinzii, care, în general, nu posedă chiloți, o să i se pară ceva ciudat în căutătura Oanei și-o s-o ia la porcăit. Că are o gură siliconată, cât o șură. * Traian Băsexu a renunțat la șefia PMP, ieșind din politica partinică în patru labe. Decizia nu este definitivă, zicem noi, întrucât distinsul consumator nu va putea metecăi prea multă vreme departe de mediul de viață în care s-a simțit ca viermele-n măr. Asta este concluzia la care au ajuns și cercetătorii britanici de la Murfatlar după ce i-au analizat limbajul corpului care se deplasa spre hogeacul istoriei parazitare pe mai multe cărări * Oare ce-o fi vrut să spună cu adevărat Livache? ”Le cer iertare românilor din pușcărie...” sau ”Le cer iertare românilor, din pușcărie...” Cum stă treaba (cu virgula) numai Viorica ne poate lămuri. * Să sperăm că în curând distinsul condamnat le va cere iertare și românilor care mor cu zile prin spitalele insalubre, și copiilor ce se prăpădesc de dorul părinților transformați în sclavi pe meleaguri străine, și multor alți dezmoșteniți ai sorții, reținuți în pușcăria vieții de o clasă politică infectă. * Știați că aselenizarea a fost transmisă și în România, deși sovieticii și cățelușii lor din lagărul comunist n-au făcut-o? Nu știați, așa-i? Tot eu să vă spun. Ca și ce s-a mai întâmplat prin istoria noastră, pe vremea când românii, de la domnitorul țării și până la ultimul peizan, umblau afumați cât era ziulica de lungă. Că făceau turcii niște focuri de tabără de-ți era mai mare dragul * ”Măi vericilor, dacă pricepeţi cât de cât cum merg treburile în ţara asta, sunteţi de acord cu măndel că nimic nu-i nou sub soare de câteva sute de ani. Că şi atunci domnitorii erau mătrăşiţi de la putere după cum aveau chef boierii grupaţi în partide. Diferenţa e nesemnificativă şi ţine doar de titulatură: atunci se numeau partide boiereşti, acum partide politice. Deci tot boierii avuţi fac cărţile. În Valahia dinainte şi după domnul Neagoe Basarab, cei mai tari pe felie erau Craioveştii care nici nu mai ţineau socoteala conducătorilor de ţară cărora le făcuseră felul. E firesc, aşadar, ca după decesul lui Neagoe, regenţa s-o ţină Elena-Despina, mămica muciosului Theodosie, şi Preda Craiovescu, banul Craiovei. Lucrul nu le-a fost pe plac buzoienilor, care nu-i înghiţeau pe olteni nici în poze că prea erau plini de fiţe. Nemulţumirii lor s-a adăugat cea a pribegilor din Moldova cu care au pus la cale să-l înlocuiască pe Theodosie şi dinastia consumatorilor de praz şi bancuri cu unul Călugărul Dragomir, căruia i-au creat un nou look, numindu-l Vlad. Buzoienii înving la Târgovişte, Preda moare ca prostu’ în luptă, dar intervin turcii care răstoarnă calculele bătăliei. Dragomir este, fireşte, executat, iar buzoienii sunt jefuiţi ca-n Simileasca de otomani. Mehmet pofteşte să rămână conducătorul ţării, pretextând că-i rudă cu Basarabii. Cică la viaţa lui răsturnase fete de munteni prin iatac din care pricină devenise os de valah prin viol. Pe figurantul de Theodosie, ce nu apucase să citească nici prefaţa la cartea scrisă de tac’su, l-a trimis plocon la Stambul să aibă sultanul de cine se râde. Mehmet îşi pune oamenii lui în funcţii şi-şi freacă palmele de bucurie că va transforma în paşalâc Valahia. Nu te speria, iubite cetitorule, că n-a fost pe voia câinelui de turcalet fiindcă noi, românii, am fost ocrotiţi întotdeauna de o stea norocoasă. Când eram băgaţi în rahat pân’ la gât, ne-a dat Dumnezeu câte-un domnitor cu grupa sanguină AB 4 care a pus mâna pe sabie şi ne-a scos la suprafaţă. Aşa se face că în ianuarie 1522 se ridică cu voia valahilor, care-i suportau pe turci tot atât cât îi suportă şi astăzi, un pretendent nou, Radu, de loc din Afumaţi. Cu voia tuturor boierilor. Că şi ei erau îndrăgostiţi de turci ca dracu’ de tămâie. După mai multe lupte încheiate neconvenabil, Radu se retrage în Transilvania de unde revine în iunie şi-i surclasează pe otomani. Prima măsură pusă în practică a fost una de bun simţ: Radu a trimis oamenii să le taie capetele slujbaşilor otomani şi, conform algoritmului, a pus valahi în loc. În august, Radu este alungat în Transilvania de Mehmet şi de boierii Craioveşti care-l aduceau pe tron pe Bădica, vărul lor. În octombrie, Afumatul revine pentru un mandat constituţional de patru luni că Mehmet îl trimite iarăşi la plimbare pentru vreo patruzeci de zile. Vodă se intoarce pe tron ca sa aibă de unde pleca întrucât Craioveştii şi turcii îl impun pe Vladislav al III-lea, nepotul lui Vladislav al II-lea, cel ucis la Târgşor de Iancu de Hunedoara, dacă mai ţineţi minte că vă ştiu slabi de memorie. Dar Vladislav al III-lea nu face mulţi purici pe tron că-i supără pe Craioveşti. Aceştia îl impun, în septembrie 1523, pe Bădica, ruda lor, care este ucis frumos în ianuarie 1524. În ziua de 19, Bădica iese să-i întâmpine pe cei 300 de turci care veniseră să-i aducă steagul confirmării domniei. A fost ultima ieşire la aer a lui Bădica, al cărui cap a fost trimis la Stambul. În original şi fără trup fiindcă p-ăsta-l inmormântase la Mănăstirea Dealul, urmaşul său, Radu. Perseverentul domnitor a fost alungat de Vladislav al III-lea din iunie până în septembrie, când se întoarce, sprijinit până și de Craioveşti. Nu vă miraţi, nu e o greşeală; oltenii după ce au încercat mai multe variante necâştigătoare, au considerat că Radu e cel mai potrivit pentru vremurile îmbârligate pe care le trăiau. În 1525 turcii îl confirmă pe Radu, dar, din iunie până în august, pe tron stă Vladislav al III-lea. După care îl mai supără un ţângău din Mehedinţi pe care Pârvu Craiovescu l-a lăsat fără dinţi. Şi, după obiceiul vremii, şi fără cap. În 1526, Radu obţine o victorie importantă: devine rudă cu boierii Craioveşti după ce se căsătoreşte (a doua oară) cu Ruxandra, fiica cea mai mică a lui Neagoe Basarab. Asigurat din partea asta, Vodă are parte de alte belele. Ştefăniţă, domnul Moldovei, jefuieşte Valahia fiindcă şi el poftise să i-o pună fiicei lui Neagoe. Ca la orice cutremur, urmează replicile şi astfel distracţia medievală a continuat în spaţiul carpato-danubiano-pontic cu şi mai mare însufleţire. Şi când te gândeşti că după trei ani de lupte grele cu tot soiul de adversari periculoşi, Radu nu putea să-şi savureze liniştit succesul din pricina unui bulan de femeie! Însă, până la urmă, Ştefăniţă dă colţu’ iar Radu crede că în sfârşit se poate bucura de faptul că ajunsese domn. Se înşeală, că Opoziţia nu doarme. Unelteşte. Drăgan postelnicul şi Neagoe din Periş, sfătuiţi de Mehmet-paşa, îl surprind pe Radu fără oaste. Acesta fuge spre Oltenia dar la Râmnicu-Vâlcea este prins de complotişti şi ucis împreună cu fiul său într-o biserică, sub ochii îngroziţi de plăcere ai preotului, mare amator de filme horror. Era 2 ianuarie 1529 când s-a comis incredibila crimă, monstruoasă mai ales prin locul unde s-a desfăşurat. Uneori, noi românii, ne întrecem în zburdălnicii şi din astă pricină a păţit-o şi Radu de la Afumaţi, un domn adevărat printre rataţi. Dintre copiii lui din cele două căsnicii, cu Voica şi Ruxandra, doar Radu Ilie a ajuns cineva. Nu ca tatăl său, pe care solul regelui Ferdinand de Habsburg îl aprecia ca fiind uimitor, dar a băut şi el din cupa cu gust îndoielnic a puterii vremelnice. Cât despre acest Radu de la Afumaţi (1523-1529) valahul ştie prea puţine din cauza amatorismului istoricilor de budoar care s-au aplecat cu sârg mai mult asupra legendelor de ocazie, decât asupra faptelor esenţiale ale acestui remarcabil personaj. Că dacă Radu Afumatul (să mă ierte nenea Nicu Văcăroiu, că-i amintesc de starea lui naturală) nu poftea domnia la 1522, era jale mare, azi eram turci cu ilic şi şalvari şi ne băteam între noi pentru moldovencele de peste Milcov care ar fi năvălit călare pe aracii de fasole cu gândul rostit prin semne să facem dracului odată unirea aia mare, dorită de toată lumea.Unirea dintre yng şi yang. ” * Promoușăn: Păcat de acest mare viteaz că a dat colţu’ când îi era lumea mai dragă. Şi când te gândeşti că participase activ la douăzeci de bătălii grele şi nimeni nu reuşise să-l răpună. Dar asta-i viaţa domnitorilor în Valahia, n-avem cu cine ne certa, vărsăm o lacrimă de crocodil şi mergem mai departe. În episodul viitor o să aflaţi istoria neromanţată a unor conducători de ţară care în vremuri normale, n-ar fi fost angajaţi nici ca vânzători la tarabă.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
24 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu