Nu mă opresc, sunt patimă și vânt,
Mă strigă morții noștri din pământ
Și le răspund: sunt viu și nu mi-e teamă,
Și voi juca întreaga dramă
Voi merge pân la capăt ca un glonț,
Vor crește-n suflet florile de colț
Și nicio pasăre măiastră
Nu va mai plânge-n amintirea noastră
Vom arde-n roua vieții putregaiul,
Vom dezgropa din ape limpezi Raiul
Și-n ochii inocenți de fii și fiice
Noi vom ara și or să crească spice
Niciun bătrân nu va cerși azile
Va putrezi cutia milei,
Din chipul mamei arsă de ninsoare
Va răsări în fiecare zi alt soare
Nu mă opresc, să nu vă fie frică!
În mine zilnic Dumnezeu ridică
Noi catedrale cu surâs ceresc;
Eu sunt o cruce pentru neamul românesc
1 iunie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu