Fiecare om duce cu sine o taină
îngropată sub fericirea mimată.
Când e frig, Dumnezeu îi trimite o haină
pe care și-o smulge cu furie disperată
Câteodată, apusul trage săgeți infinite;
îi străpung meningele, sternul,
umbra iubitei
străbate nevăzută infernul
Vor cădea bizare acuze
peste condamnatul în lipsă:
”Nu te mai văd în viitor, o mie de scuze!
ești soarele meu îngropat în eclipsă.”
La toate întrebările apărării,
asistată de-o armată de îngeri,
răspundea doar vuietul mării:
”-Asta nu pot să-ți spun, poți să sângeri!”
Atunci, continui să mimezi fericirea
târându-te prin neant mai departe,
și-ngropi în suflet iubirea
dintre viață și moarte...
3 iunie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu