Ultimul pas înapoi

Toate drumurile duc înainte,
numai drumul tău duce înapoi, 
te joci de-a nemurirea în cuvinte,
dar sufletul se zbate în noroi

Și-n orizontul replantat cu îngeri 
dintr-o iluzie împrumutată,
adeseori mi te prefaci că sângeri
jucând o dramă reinterpretată

Doar trenuri goale trec prin cerul meu,
scenarii inventate promovează falsul,
se uită cu tristețe Dumnezeu
cum ne izbește de pereți balansul

Un haos este sufletul strivit
de toate neștiutele-ntâmplări,
între secrete negre m-ai zidit
și nu mai pot răspunde la chemări

Doar înainte-aș merge pe pământ,
să-i dau de capăt, izbăvit de mare,
dar mi se zbate pulberea în vânt,
și risipirea permanentă doare

M-aș reîntrupa, desigur, de-aș putea,
de mână să te țin pân la sfârșit,
dar nu mai ești aceeași, draga mea,
ca-n ziua-n care abia te-am deslușit

Nu construiești nimic și nu oferi
o perspectivă ochilor de lut,
pe lume vom rămâne doi stingheri,
iar timpul va durea ca la-nceput

Aș face astăzi pasul înapoi,
dar n-am de unde să-l mai fac,
se-ntinde deznădejdea între noi
și-n rug de flori plăpânde mă prefac

Prăpastia așteaptă să mă-nghită,
n-am aripi să întind, să pot zbura,
că mi-au crescut în trupul tău, iubito,
ți le cedez, să nu mă poți uita

Și când ți-o fi de mine dor cumplit
și sufletul ți l-o călca drezina,
mă vei găsi pe unde m-ai iubit,
de vei aprinde în neant lumina

Nu-s pregătit acum să cad invers
din cerul imposibil de descris,
dar sunt străin la tine-n univers
și toate drumurile le-ai închis...

7 iunie 2019