Oricâte zboruri am făcut în jurul lumii
cu ochii căutând lumina,
nu am găsit în cordul lunii
un zbor curat de-al tău, străina
Te-a luat de mână îngerul meu bun,
să te înalțe ca pe-un dor, la stele,
dar ai ales alte cărări de fum
și ai căzut în noaptea vieții mele
Ți-am oferit cu împrumut
din zborul prim mirările albastre,
și dacă doare cum a mai durut,
poți înțelege drama vieții noastre
Tu ai privit în jos de parcă acolo
ar fi răspunsuri scrise cu pământ,
o lacrimă s-a scurs din ochii mei, dincolo,
și zborul ultim dintre noi s-a frânt
Din când în când păianjeni negri țes
secrete încuiate cu zăvoare,
și e târziu în univers
și nu mai poate sufletul să zboare
30 mai 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu