CLEPSIDRA SCORMONI-VA TOT TÂRZIUL

Sunt temnicerul visurilor mele,
pe lângă ziduri îngropate-n stele

Din amintiri nu mai cutez să-mi șterg
tăcerile adânci de aisberg

Și când va fi lumina să mă piardă,
mă voi lega de suflet cu o zgardă

Oglinzile m-or reflecta invers,
prin mine mai era destul de mers

Să nu mă plângi sfâșietor,
să trec dincolo nu mi-ar fi ușor

Ar fi păcat ca-n gândul infinit
să-ți amintești c-aievea m-ai iubit

Doar noi vom ști că-n numele iubirii
s-au înecat în ape tulburi mirii

Pe buza gropii, înger idolatru,
nu are rost, de spaimă, să joci teatru

Tu uită-mă din clipa-n care mâlul
mă va-nfășa precum Sahara, Nilul

Să nu-mi aduci elogii inutile,
s-arunci bănuți doar în cutia milei

Clepsidra scormoni-va tot târziul,
să-și umple cu nisip pustiul

E tot ce vezi, ce ochiu-a strâns în gheare,
încuie timpul și-am să-ți fiu uitare

Iar lacrima vărsată numai ție,
nu va putea vreodată să reînvie

Să te prefaci că te-a străpuns uimirea
și n-ai lăsat vreodată-n lut privirea

Și, poate, în final, mă vei iubi
ca-ntr-o poveste veche de copii

Nu-ți lua adio împletind disprețul,
am tot plătit în viața stearpă prețul

Ai fost prințesă, ți-am fost rege,
dar tu ai ascultat de-o altă lege

Voi fi străin prin fumul ce se înalță
să înece-n Cosmos ultima speranță

Urăște-mă, ca să te simt aproape,
când luntrea mea se va zdrobi de pleoape

Și-aruncă în uitare mărul Evei,
spre disperarea-njositoare-a plebei...

11-12 iulie 2019