Îmi voi petrece prima parte-a morții
în trupul fraged ca un lemn de tei,
prizonier pustiului și sorții
nu te-or mai recunoaște ochii mei
Memoriei am să îi dau delete
și-ai să rămâi o pagină de carte,
pe care-am scris-o până la sfârșit
să nu ai parte nicăieri de moarte
A doua parte-n vise-o voi petrece
îmbălsămat în mâlul altui nufăr,
când sulița apusului va trece,
privindu-te-n lumină, am să sufăr
Tu ai să minți că nu m-ai cunoscut,
doar fulgerul retina ți-a izbit-o,
și n-ai văzut cine zăcea pe scut,
și cine a murit de dor, iubito
Ultima parte nu se va mai scrie,
las altora prilejul să îngroape
ce-a mai rămas nespus în poezie,
cândva, un înger va dori să sape
Și va găsi amprenta mea proscrisă
călcată în copitele de cai,
prin ușa inimii întredeschisă,
o să te vezi, iubito, cum erai...
12 iulie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu