Cum mușcă timpul din secunda mea!
Ca un lup hămesit, ca un leu,
Împotrivă n-are cine să-i stea,
Numai sufletul meu
De orizont tristețea m-o izbi
Și-n țăndări s-or preface ochii.
Când fluturii din mine vor muri,
Secundele s-or dezbrăca de rochii
Și-un pictor de icoane pe fereastră
Va trage vara-n pragul minții
Ca-n ultima întâmplare albastră
Când ai plecat urmându-ți sfinții
De-atunci prin spațiu rătăcesc confuzii,
Timpul pierdut din viață mușcă,
Un înger lăcrimează în perfuzii
Și din oglindă moartea mă împușcă...
9 iulie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu