N-AM DREPTUL SĂ ÎMI FIE DOR DE TINE

N-am să te uit oricât aș încerca,
tot locuiești pe insula pierdută
ce s-a izbit târziu de marea mea
pe care de-un mileniu beau cucută

Și-ai naufragiat din noi plecând,
nici nu mai știu dacă mi-ai spus adio,
te simt în sânge ca pe-un dor curgând,
ce-a fost să fie, însă, nu vom ști-o

Pe țărmul meu mareele sunt tulburi,
aorta e izbită de furtuni,
mi te strecori ca o lumină-n gânduri,
printre fantasme, spaime și minciuni

N-am să te uit oricât mi-ar ordona
plecările din suflet înapoi,
mi-e interzis pe lume, draga mea,
să scriu sau să vorbesc despre amândoi

Și-n noaptea ce se varsă din retine
în jurul inimii se strânge-un cerc,
n-am dreptul să îmi fie dor de tine,
nici să te uit n-am dreptul, nici să-ncerc...

28 iulie 2019