De mii de ori

Ne despărțim de mii de ori
în viața asta dinadins fardată,
și n-avem loc în suflet de cocori
să corectăm o parte din erată

Și prea ciudat și prea nedrept e totul,
nu recunoaștem că ne-am dat sentința
când am căzut într-un cazan în clocot
punând la încercare necredința

Întoarcerile peste rând din haos
fac drifturi largi prin nopțile absente,
de-ar fi corăbiile din pronaos
cu orizontul consecvente

poate-ar cădea din soare alte raze
și-ar dezgheța vremelnic Polul Nord,
să nu mai fie una dintre oaze
atacul blestemat de cord

Dar parcă nu ne pasă de cuvinte,
că nu le mai rostim decât șoptit,
să nu le-audă exilată-n minte
tăcerea îngerului de granit

Ne plouă vara urmele de sare,
ne îngroapă iarna-n palide ninsori,
dar sigur vine viața viitoare
în care ne-am iubit de mii de ori


12 mai 2017