sâmbătă, 20 mai 2017

Impresii

O, de câte ori avem impresia
 că orizontul întins la picioare, 
ca un șarpe albastru, 
ne aparține!

Că ne e bine,
 că suntem, de fapt, fericiți,
în trupuri de fiare,
că golul din jur nici nu există
așa cum nu au existat acele păsări
ce au zburat cu sufletu-n gheare!

Turnați plumb, voi, clipelor nechemate,
și voi, orelor de bazalt, turnați cositor
până când 
statuia luminată de veiozele iernii
va plânge de dor.

O, de câte ori ne mințim că e bine,
 că, de fapt, aceasta e fericirea, 
că plecările în robie, pe mare, trebuiau să se întâmple
ca să putem înțelege de ce amurgul 
se-nfige dureros în tâmple

Turnați încontinuu otravă, demoni triști,
și-ntinde-mi tu paharul, lună nebună!
Îl voi bea până la fund din voalul miresei
asurzit de tăceri și impresii
de humă


20 mai 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu