sâmbătă, 6 mai 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (70)

Secretul nemuririi * Atracție fatală * Noi descoperiri științifice * Tributul de sânge * Adevărata față (vorba vine) a lui Băsescu *  Dragnea, liderul Opoziției din PSD * Legea grațierii certurilor cu nevasta * Cantitatea ideală de alcool * Țara negustorilor cinstiți * Țoapa perfectă * Modelul românesc * MUE (Marea Uniune Europeană) * Oana androgina * Acești repetenți care ne conduc * Infanteria electorală * Becali și ceilalți analfabeți * Împerecherea la girafele politice * Islamizarea Europei * Pornografia îngroapă copilăria * Lupii, bă! * Vlaicu-Vodă și gagicile


La meciul pierdut cu Gyor, Cristina Neagu i-a strigat, în dulcele stil clasic, maghiarei Tomori, care o șicana permanent: ”Futu-ți morții mă-tii!”. Dar, ce să vezi, unguroaica nu știa românește! Câtă lipsă de cultură! Parcă era o vânzătoare de pâine din Miercurea-Ciuc...  * Anatoli Brocivkov, noul Miciurin al rușilor, și-a injectat, în urmă cu doi ani, o bacterie nemuritoare descoperită în permafrostul siberian. Purisanca nu are decât vreo 3,5 milioane de ani. De când s-a combinat cu ea, savantul diliman susține că a întinerit, se simte puternic, iar răceala a fugit cu picioarele în spinare până dincolo de Cercul Polar de Nord. Cât despre briceag, ce să mai vorbim! Dacă până la fericita întâlnire stătea atârnat ca o limbă de pantof scâlciat, acum e mândru nevoie mare, sparge nuci de cocos cu privirea-i ciclopică. Care nuci au fost extrase cu unghiile de la picioare din abdomenul burții unui mamut de fițe preistorice. E bine că s-a descoperit secretul nemuririi, dar n-ar fi rău dacă vodca s-ar vinde pe cartelă. Măcar savanților cu gâtlejul ars de setea cunoașterii. Nu de alta, dar au ajuns bacteriile să tragă la măsea și să se împerecheze la întâmplare prin șanțurile științei. * O candidată a partidului scoțian de dirimblii UIKIP, simte o atracție fatală față de gorile. Să sperăm că n-a fost și ea la gala Bute, unde o blondină, abuzată de Macacul de  Cotroceni, a făcut o baie de goriloi peste care a aruncat, în semn de mulțumire și orgasm, cu euroi. * După ce au fost abuzate câteva milenii, miresele indiene primesc cadou de nuntă și câte-o bâtă de potolit soții abuzivi. Romantism fără vânătăi nu se poate. Așa că să nu vă mirați dacă lanțul amintirilor Iuliei Vântur are câteva verigi rupte! * Cercetătorii americani din Austin, capitala Texasului, sunt categorici: dacă bei, mori, dacă nu bei, mori mai repede! Probabil distinșii savanți n-au apucat să le fure bacteria rușilor. Încă. * Tinerii României au fost obligați să aleagă calea înspinată a străinătății. Acolo și-au întemeiat familii, acolo văd lumina soarelui tot mai mulți pui de români. Anul trecut, a afirmat ministrul Andreea Păstârnac, s-au născut mai mulți copii în străinătate decât în țară. Poate nu e așa, dar adevărul e pe aproape, fibra națională slăbește cu fiecare român înstrăinat. Vor fi crescuți în sistemul statului în care se află și vor rămâne acolo pentru totdeauna. România se va sfârși încet, în tăcere. Copiii aceștia reînnoadă tradiția tributului de sânge pe care-l percepeau anual otomanii pentru a avea carne de tun în corpul ienicerilor. Astăzi, sufocați de clasa politică murdară, contribuim la supraviețuirea istorică a altor popoare aflate într-un accentuat proces de îmbătrânire. România a devenit sursă de materie primă pentru piețele de sclavi occidentale. 4,4 milioane de conaționali robotesc prin Europa. Dacă i-am număra și pe țigani, cifra ar crește. Dar nu putem să facem asta întrucât nu pentru muncă și-au scos caii din sufragerie. Ei au văzut filme de acțiune cu migratorii care jefuiau Imperiul Roman de Apus și au vrut să se convingă dacă e adevărat. Le-a cam ieșit. În concluzie, țara moare sub ochii noștri, fiindcă tinerii, cel mai prețios capital, își iau tălpășița fără  a se mai uita înapoi. Cel care va trebui să pună pumnul în pieptul furtunii, or nu s-a născut, ori a murit. * Mare dezamăgire pentru fanii lui Popey Marinarul cu ocazia trecerii, zic ei, de partea hoților. Vedeți-vă, măi, de treabă, n-a trecut nicăieri, acolo a fost dintotdeauna, voi ați vrut să-l vedeți altfel. Matrozului Chior îi plăcea lupta anticorupție când era la butoane și le sugera procurorilor pe cine să mai facă de la genunchi în jos, la ore de maximă audiență, cu tembeleviziunile de față. La fel ca pe vaporul groazei, avea sadica plăcere de a-i speria, umili și batjocori pe ceilalți în numele unei justiții de fațadă. Pe Ciclopul de la Cotroceni nu-l crede nici oglinda din baie pe care o întreabă din când în când: ”Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai anticorupt din țară? Cum, nu sunt eu? Oglinjoară, nici nu știi, cioburi în curând vei fi!” * Ei, dacă s-ar prezenta la prima secție de poliție și s-ar autodenunța, poate l-ar crede vreun plutonier adjutant că este preocupat de asanarea societății românești. Singurul care-i împărtășește convingerile este taximetristul Șerban Nicolae, alături de care se tot screme să-i scoată pe corupți din Parlament (pardon, din închisori) și să-i direcționeze spre instituțiile statului de drepți unde pot aplica ce au învățat la Mititica (alta decât Elena Udrea). * Totuși, nu pot fi de acord cu foștii băsiști care-l numesc pe consumatorul de gheață la malul paharului jeg, mafiot, nenorocit, libidinos, parvenit, securist și câte și mai câte drăgălășenii, chiar dacă au dreptate. * Ce-i foarte interesant în povestea asta e că Grindeanu și Dragnea nu sunt de acord cu propunerile de grațiere elaborate de proprii parlamentari, bonus gașca lui Băsescu. Ce le mai place să joace în comedia integrității! Mari actori! Să nu-mi spuneți mie că au scăpat PSD-ul de sub control că nu vă cred. PSD e o bandă disciplinată, cu lideri bine ancorați în meandrele concretului, adică puși pe furat, și cu un procent al corupților demn de cel mai mare partid al țării. Iar corupții care au fost prinși așteaptă să fie iertați de păcatele știute și neștiute fiindcă au contribuit, noaptea, ca proștii, la numeroasele campanii electorale. De grațiere s-ar bucura și prinșii, și neprinșii. * Dacă tot e bal, n-ar trebui ca amenzile să fie prescrise? Restanțele la întreținere n-ar trebui șterse? Adică, pentru societatea de consumat baliverne, e mai periculos un pieton care a traversat pe roșu decât un corupt care a devalizat statul de milioane de euro? Oare n-ar trebui ca pedepsele cu executarea la locul de muncă date de soții, iubite sau amante, să fie grațiate? Măcar alea din ultimii trei ani...* Păi nu d-aia au ieșit protestatarii în stradă? Nu?! Atunci de ce? Doar ca să strige: ”Nu vrem să fim o nație de hoți!”? A, păi atunci au ieșit degeaba. * Brad Pitt recunoaște că are o problemă cu băutura. Adrian Prostescu e încă în faza negării. * Curtea Constituțională din Alexandria a decis că persoanele care au dat cu jula și au fost prinse, nu mai pot ocupa funcții publice. Restul, adică neprinșii, rămân negustori cinstiți. * Monica Tatoiu recunoaște: ”am fost țoapa perfectă”. Păi de când te tot facem atentă! Dar, deși distinsa ciumăfaie crede altceva, nu s-a schimbat. Numai că n-o mai ajută sorbul, marșarierul, pompa de injecție, vasul de expansiune...* Cultele religioase din SUA au primit dreptul de a se implica direct în politică. La fel ca la noi. Șontâc, șontâc, domnul Trump implementează modelul românesc. * A venit primăvara, atenție la căpușe, sunt însetate de sânge! Cele mai periculoase sunt cele din Comisia Juridică a Senatului. * După ce a afirmat, războinic cum îi este felul, că România trebuie să fie șefă de filă în MUE (Marea Uniune Europeană), Ministrul Agriculturii și Inculturii a lovit decisiv: ” Pe mine nu mă interesează câte picioare are porcul.”. Bravo lui, băiat deștept, toată lumea știe că porcul roșu are două picioare și patru  mâini. * Potrivit Eurostat 59,4% dintre angajați, repet: dintre angajați, prezintă risc de sărăcie. În România, salarizarea e o formă mascată de sclavie. * Oana Zăvoranu vrea să devină androgină. Așa că nu va ezita să-și scoată silicoanele, piulițele și testiculele. Va rămâne doar cu păsăricile și cu șlagărul interpretat de Pepe (nu sunt bâlbâit, așa îl cheamă pe distinsul lăutar): ” Oana androgina/ Se plimbă cu mașina/ La orice bușitură/ Îi cad dinții din gură”. * După fostul mahăr al SRI Florian Coldea (cu două bisuri) și Motocicleanu, pe lista șefilor de promoție, dacă ar fi citită invers, a apărut și Livache. Care, evident, va contesta decizia la Curtea Apărării Drepturilor Omului de El Însuși de la Roșiori, deși Curtea Constituțională de la Alexandria nu s-a pronunțat în privința drepturilor repetenților de a conduce România. În schimb, clasa politică e categorică: proștii votează conducători asemeni lor. Chiar dacă au suferit condamnări cu suspendarea anilor universitari. * Pro TV a transmis ”în direct” meciul de box dintre Joshua și Klitscho, cu o întârziere de 15 minute! Iar proștii ca mine credeau că se uită în direct. Am glumit, nu mă mai uit la box de la meciul dintre Sotea și Nicolae Bălcescu, arbitrat de Ion Ghica. Miza era o bucățică de halviță. * Ori mi se pare mie, ori Olguța a visat urât și s-a hotărât să ia viața în pieptu-i generos: ” N-o să mai aruncăm cu nemiluita banii pe ajutoare sociale”, sau cam așa ceva. Problema cu legea 416 nu este că unii, aflați la ananghie, primesc 141 de lei pe lună, ci că alții, își însușesc ilegal acești bani oferiți cu generozitate de primarii-nababi numai ca să fie folosiți ca massă de manevră în confruntările electorale. Și, la câtă lume mimează democrația în România, sunt decisivi înclinând balanța în sensul dorit. Așa că cine nu are infanterie electorală să facă bine să-și cumpere prin acordarea de ajutoare sociale nemeritate. * Revoltat de incultura oamenilor politici, scriitorul Gheorghe Becali dă cărțile pe față și anunță întreg mapamondul lumii că universitarul de popotă Gabriel Oprea este analfabet.  Vă dați seama cât de gravă este situația dacă laureatul premiului Goncourt de la Poarta-Albă, care are cu două clase mai multe decât trenul, se simte îndreptățit să facă asemenea afirmații? Măi, băieți, nu vă mai faceți bine! Păcat de coatele tocite pe băncile din Cișmigiu! * Ralucuța e o heroină a PNL-ului, aripa pedelistă, care a ținut libidoul sus chiar și atunci ”când unii stăteau cu gâtul, cu piciorul pe gâtul meu politic”.  P-ăia care stăteau cu piciorul îi cam știm, dar p-ăla care o sugruma după modelul împerecherii la girafe, nu l-am dibuit încă. Poate ne ajută domnul Turcan, dacă n-are cumva probleme similare cu gâtul. Sau, mai sigur, domnul Stolojan. * Islamizarea Europei este un fenomen periculos care pare ireversibil. E o consecință a multiculturalismului extrem, o idee de altminteri generoasă, dar care a eșuat lamentabil. Concomitent cu ofensiva Islamului, în Europa se înregistrează și o abandonare a credinței. Bisericile sunt aproape goale de parcă se pregătesc să fie transformate în moschei. Conflictul latent, dar permanent, dintre religii va constitui pretextul declanșării unor conflicte sângeroase majore atunci când resursele vor fi insuficiente. Problemele refugiaților și ale celorlalți migranți nu se rezolvă cu ajutorarea lor vremelnică în Europa, ci cu consolidarea păcii în statele de origine. Iar problemele demografice ale bătrânului continent, cu implicații economice majore, nu se rezolvă prin încurajarea atragerii islamiștilor decât dacă se renunță la propria identitate. Ceea ce e posibil să se întâmple dacă marile puteri vor continua să considere țările lumii islamice simple poligoane de manevre militare și de încordare a mușchilor nucleari * Pornografia sufocă repede copilăria. Studiile unor obsedați de adevăr relevă faptul că aproape toți copiii de 11 ani au luat contact cu pornografia online. Urmele lăsate în profilul psihologic al viitorului adult vor fi ca șenila unui tanc ce-a surprins un puișor de prepeliță pe câmpul de luptă. Numărul sociopaților, al robilor deviațiilor comportamentale, va crește într-o societate din ce în ce mai bolnavă, iar îndepărtarea de Dumnezeu va fi o constantă. Deja reperele morale sunt considerate opreliști. Trupul a devenit un infern iar sufletul nu mai are unde să locuiască. Singurul vaccin împotriva promiscuității, a degradării umane, este dragostea adevărată. Credința. * Negustorii arabi le dau producătorilor români de carne de ovine până la opt lei pe kilogram în timp ce ei vând același produs pe piețele din Iordania, Siria, Libia ș.a. cu 12 dolari/kg! De zece ori mai mult! Și să nu-i epilezi cu bomfaierul?! Să nu le dai sugiuc?! Parcă lupii noștri erau mai cumsecade, măcar pielea mielului ne-o dădeau înapoi. * Dar treaba asta cu consumatorii de batal e mai veche, Adi Sfinteș a cercetat-o și s-a îngrozit de ce a aflat. Tot adevărul îl găsiți în Istoria Necenzurată a Românilor. Numai de l-ați putea suporta! * ” La momentul decesului lui Nic, primul dintre fiii lui, Vladislav (1364-1377), se pomeni că se poate da în bărci, fără reținere, prin toți Balcanii. Ceea ce l-a supărat pe Ludovic, care a anunțat că o să-l pună la respect pe valah fiindcă ”imita obiceiurile rele ale părintelui său”. Când a  auzit năprasnica veste, Vladislav s-a îngrozit de râs, mai ales că ungurul atacase Bulgaria, pe care a și cucerit-o destul de ușor, nicidecum Valahia, la care se uita chiorâș. În acest moment, destul de important, Vlaicu (așa-i spuneau gagicile), a considerat că-i momentul să intervină cu oștirea lui de turmentați. Cum ungurii săriseră gârla și ajunseseră până la Târgoviște, valahii i-au bătut acolo, fapt ce l-a pus pe gânduri pe Ludovic, zis și ”cel Mare”, care imediat își va schimba atitudinea față de Vlaicu, acceptându-i toate capriciile. Acestea se rezumau la Banatul de Severin, la Țara Făgărașului și încă vreo două-trei bagatele d-astea simpatice foc. Punând mâna și pe Vidin, valahul îl reîncoronează pe neisprăvitu de cumnatu-său, dar Sracimir nu va face prea mulți purici pe tron, întrucât, în 1369, turcii cuceresc Vidinul și atacă Valahia. Când au auzit amuzanta veste, tinerele valahe au mers cu jalba-n proțap la bărbații lor. Ele cereau nici mai mult nici mai puțin decât să se ducă la luptă, considerând că a venit vremea să apere ținuturile strămoșești, cu piepturile lor de martire.  ”-Ce, credeți că nu putem face față unui război de uzură cu turcii? Ce dacă sunt câtă frunză și iarbă? Cu atât mai bine, nu putem scăpa un asemenea chilipir! O să ne facem datoria până la capăt și vă garantăm că nu va rămâne niciun otoman neprelucrat. Insistăm să ne lăsați!” Bărbații au fost de acord că și așa erau mai interesați de campionatul de table aflat în plină desfășurare, decât de război. Ba s-au arătat bucuroși când unul Guvide, de semăna leit cu Cătălin Botezatu, a zis că o să le conducă el și dacă n-o să le placă să nu-i zică lui...pește. ”-Și dacă nu vin plin de parale, să mă spânzurați de cureaua de la bermude!”, a plusat heterosexualul. Discuția de la urmă o prinsese și Vladislav, care se întorsese de la lupta unde fusese însoțit de cealaltă parte a oștirii, că turcii ăștia n-aveau cine știe ce faimă și a considerat că nu-i cazul să deranjeze pe toată lumea. Spre disperarea inimoaselor românce, Vlaicu anunță că niciun turc nu mai mișcă din motive de sabie, suliță ori săgeată otrăvită. Jale mare între femeile care speraseră să mai facă un ban cinstit cu ocazia luptelor corp la corp, anulate atât de brutal.”- Vreți bani? le-a întrebat Vodă. Se rezolvă, nu mai plângeți, că știți că mi-e inima slabă când e vorba de femei. Așadar, terminați cu bocetul că vă plesnesc peste bot de nu vă vedeți! Ce, s-au terminat bărbații în Valahia?” ” - Nu s-au terminat, Măria Ta, dar n-au parale și o țin ca gaia mațu că totu-i  pe de-a moaca. Cică ar plăti dacă ar avea cu ce...”  Vlaicu, care ținea la năroade mai mult decât Marinarul Nebun la Elena, s-a pus pe bătut monede. Pe prima a bătut-o de-a frânt-o, că era nevastă-sa și, zicea el, ”ce, mă, femeia nu-i monedă de schimb?”, dar pe următoarele le-a ciocănit cu delicatețe, că era vorba de ducați, dinari și bani, adică primele monede românești. P-astea le-a semnat, paradoxal, cu numele său, deși primul lui sfetnic, Gudur Isărescu, ar fi vrut să pună el degetul...”-Ia laba, bâzdâganie, c-ăștia sunt bani adevărați, nu d-ăia pe care te joci tu toată ziua cu pixu, de-arăți precum sticsu...Păi, c-o monedă d-asta cumpăr trei de-alde tine și mai primesc și-un rest din Adrian Vasilescu, așa că vezi-ți de sectorul care te privește. Fă-te că ești Guvernator și scutește-mă, că am treabă, știi că nu prea le am p-astea cu scrisul. Ehei, dacă semănam cu poetul de bunică-miu, ce repede terminam de semnat, așa va mai dura vreun secol. Poate s-o-ndura Dumnezeu și-o mai veni vreunul cu pretenții teritoriale, c-altfel aici îmi putrezesc oasele...” (va urma)

CONTELE DE MONTE-CRISTO
6 mai 2017


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu