Păsări negre cu aripi albastre

Va crește peste noi iarba de ceară
de câte ori se face-n suflet seară.

Invers vor zbura peste viețile noastre
păsări negre cu aripi albastre.

Peste îmbrățișarea ierbii așteptând o coasă
eu voi fi mirare, tu vei fi frumoasă.

Iar din exilul dorului plăpând
voi fi plecatul, veșnic prea curând.

Mă vei privi prin ochiul de argint
în care florile-s gri, iar îngerii mint.

Câteodată vor cădea din oră
lacrimi din viața dinadins incoloră.

Să nu-ți fie frică, va fi bine:
iarba ce-mi crește în gură va avea gust de tine.

Și acele păsări cu aripi de ceară
vor zbura prin noi fără să doară.

Celelalte păsări, cu aripi albastre,
vor sfâșia tăcerile noastre.


10-11 mai 2017