Cântecul de dragoste al iernii

Sufletele îmbrățișate de ninsori
Tac ascultându-și frigul,
Copacii singuratici, fugiți din ei înșiși,
Înfruntă vidul

Trece o amintire pe râul înghețat
Punțile suspendate, alunecoase,
Privesc peste umăr,
Îndepărtarea clipelor frumoase

Coboară înserarea-n cocori
Fracturându-și destinul devreme,
Ninge de jos în sus, uneori,
De ne va-mbrățișa viscolul, nu te teme!

E cântecul de dragoste al iernii,
Îi aud stalactitele-n sânge;
Vom îngheța pe drumul dintre noi, iubito,
Și-o să ne doară, dar nu vom plânge...


21 ianuarie 2018