Nu-mi lăsa nimic, nimicul nu doare,
toate apele, și toți munții, și chipul tău minunat,
ia-le cu tine când pleci din mine, pe mare,
cu pasul de felină nemiloasă, sacadat
Orizontul se întinde-n privirile orbilor,
ca un șarpe încolăcind coperta de carte,
sub care se ascund umbrele plopilor;
de mine doar umbra ta mă desparte
Doar cerul nostru stă rezemat, iubita,
de frunzișuri, de friguri, de stele;
tu abia respiri, ca-ntr-un poem de Nichita,
între două bătăi ale inimii mele
1 ianuarie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu