Nu deschide cartea pe care am scris-o
rupând bucăți din mine, sfâșiind sângele,
c-or să te doară meteorii, iubito,
cometele și, se prea poate, meningele
Dacă e vară indiană prin pagini
și ți se pare că pe nume te strig,
e doar o-nserare, o stare
și n-ai înțelege de ce-ți este frig
Dacă e iarnă și ninge amar
cu pietre ascuțite, cu păsări de gheață,
desigur, e gustul de var
ce-a rămas de la mersul prin viață
N-ai să știi despre ce a cântat
pasărea pe care din greșeală am ucis-o,
într-un vis dinadins destrămat,
dacă deschizi cartea pe care n-am scris-o
3 ianuarie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu