Cântec de frig

Iubito-i tare frig afară,
Vino în casă, lângă foc,
Rămâi până se face primăvară
Și se întoarce soarele la loc

Să ascultăm cum crivățul răpune
Copacii goi, cu ochii înghețați,
Și cum ne strigă uneori pe nume
Toți viscoliții munților Carpați

Și ca-ntr-o magică poveste
Crăiesele zăpezii se aud
Cum bat cu noaptea în ferestre,
Adusă de la Polul Sud

Tu fă-mi un ceai de sunătoare,
De levănțică și de tei,
Adună-mă de prin ninsoare, 
Fii hrana fluturilor mei

Și pân la urmă or s-apară
Trăsurile de cai cerești;
Iubito-i tare frig afară
Da-n unele dintre calești

E-atâta nesfârșită vară,
Că dacă n-aș ști unde ești,
M-aș arunca precum o fiară
În ochii tăi nepământești


5 ianuarie 2018