O CLANȚĂ ISTORICĂ
Dacă ați observat, au fost alegeri europarlamentare. Dacă n-ați observat, înseamnă că faceți parte din cei 51% dintre români care nu s-au obosit să-i dea ceva lui Dragnea. Nu puteți fi acuzați de nimic fiindcă actuala clasă politică vă insultă inteligența.
Liberalii au ciugulit 26% din voturi, PSD-ul 23%, urmat la mică distanță de Alianța douăzeci-douăzeci USR-PLUS. Au mai trecut pragul Pro România, UDMR și PMP. Numai lume bună, nimic de zis. Sinecuriștii vor ajunge la Bruxelles unde, cât e ziulica de lungă, vor tăia frunză la câini. Toate partidele și-au proptit în fruntea listei protejații, infatuații, închipuiții. Excepțiile de la regulă sunt rare. Campania electorală n-a existat. Temele dezbătute n-au avut legătură cu problematica europeană, cu situația românilor din Marea Britanie (în primul rând) și din celelalte țări adoptive. Problemele interne au predominat în fața celor externe, deși nu despre asta era vorba în aceste alegeri. Opoziția n-a arătat deloc că ar fi pregătită să conducă România. Cu toate acestea, a obținut o victorie cu care nu știe ce să facă. Norocul ei a fost că Puterea a avut la butoane numai amatori de sex neprotejat. De aceea populația și-a dorit cu ardoare capul lui Moțoc. Politica sinucigașă a PSD împotriva justiției i-a stârnit pe oamenii de bun simț. Nerozia de a-l păstra în fruntea partidului pe Liviu Dragnea, personaj mărginit, sufocat de beția puterii, l-a costat scump. Imbecilitatea de a-i transforma în vectori de imagine pe alde Ciordache, Nipulicea și ceilalți semianalfabeți aroganți și ticăloși, fără o brumă de cultură ori de respect față de aceia care nu respirau aerul din preajma cocalarului șef, l-au adus în haznaua istoriei. Ei, dacă justiția își făcea treaba și nu amâna sentința până după aflarea rezultatelor, dacă-i dădea perversa la timp, altfel am fi discutat astăzi. Așa că arestarea lui Suleyman Teleormăneanul, marele vizionar care a amestecat social-democrația cu șmecheria, astăzi, a doua zi după alegeri, nu l-a ajutat prea mult. A fost un fel de țigara de după, numai că a venit după nimic. În mod paradoxal, ascunderea liderului de ochii lumii, în condițiile aducerii lui Victor Ponta în apropierea cuibului pierdut, poate fi cel mai bun lucru care i se poate întâmpla mamutului roșu după chelfăneala zdravănă pe care i-a dat-o electoratul.
Partidele de opoziție n-au dovedit în niciun fel că merită încrederea cetățenilor. A fost un fel de vot în alb, o scrisoare de intenție pentru un altfel de viitor. În realitate n-au câștigat nimic prin muncă proprie, doar beneficiază de revolta românilor scârbiți de mizeria morală a puterii. Dacă nu schimbă din temelii sistemul electoral, dacă nu vor veni cu un program de țară fezabil, dacă nu vor renunța la metehnele vechiului PDL și la obiceiurile politice pidosnice importate de pe alte meleaguri, revoluția votului a fost inutilă. Și dacă ne uităm la fețele celor ce vor popula Parlamentul European, nu e cazul să ne facem speranțe. Românii vor justiție, nu vrăjeală, aceasta a fost esența votului din 26 mai.
Cât despre referendum, ar trebui interzis prin lege să se mai organizeze în aceeași zi cu orice alt tip de alegeri pentru a nu mai fi amestecate lucrurile. Ar fi o formă de respect față de inteligența poporului român. Din păcate, partidele politice sunt preocupate mai degrabă de prostirea alegătorilor. Și, de cele mai multe ori, le reușește.
Aceste rezultate oarecum surprinzătoare nu sunt un triumf al democrației, ci o consecință a politicii de gang dusă de PSD contra Justiției. De ea beneficiază politicieni care nu merită, dar care, acum, se umflă în pene de parcă lumea a început cu ei. Vor fi o cruntă dezamăgire pentru că sunt produsul aceluiași sistem mafiot care a îngenuncheat Națiunea și a trimis în exil economic cinci milioane de români. Însănătoșirea României trebuie să înceapă de la schimbarea radicală a sistemului electoral. Care, în prezent, ajută mafia transpartinică să se eternizeze la putere și să se destrăbăleze în orgii bugetare din care fumegă sângele poporului român.
Rămân memorabile lupta diasporei cu ticăloșii din interior și, poate, faptul că, (și) a doua zi după alegeri, Liviu Dragnea a luat o clanță istorică. Amănuntul că Tăriceanu n-a reușit să obțină procente nici măcar cât numărul nevestelor, ori că PNȚCD reclamă că, la fel ca în perioada interbelică, alegerile au fost influențate de Facebook, care, evident, ar trebui interzis, țin de caracterul dadaist al spațiului carpato-danubiano-psihotic. Unde președintele Werner îi cere demisia distinsei gospodine Viorica, dar, fiindcă dumneaei le are cu scrisul cam tot atât cât le bunghește la geografie, n-a putut să-i onoreze doleanța. Așa că, șontâc-șontâc, mergem mai departe pe ultimul drum al istoriei. Cred că nu este cineva atât de fraier încât să creadă că nu va fi dezamăgit crunt de învingătorii de astăzi, aroganții de mâine. Și cum românii au o slabă memorie a răului, pesediștii reformați, spășiți doar cât să le fie bine, se vor întoarce la butoanele puterii. Până atunci, peneliștii și useriștii se vor sfâșia între ei pe ciolan.
Așadar, nu vă faceți sperațe deșarte! Ați votat niște iluzii fiindcă, în realitate, la Bruxelles vă vor reprezenta interesele (sanchi!) capii nevăzuți ai Mafiei politice transpartinice. Măi copii ai durerii, citiți lista cu ”noii” parlamentari și-o să recunoașteți acolo figuri sinistre ale politicii dâmbovițene. Mai bucurați-vă o zi-două, după care încercați să vă treziți la realitate. Atunci o să observați că n-ați votat caractere, ci himere. Iar pe unii dintre aceia pe care credeți că i-ați alungat de la măcelărie, îi veți găsi la viitoarele alegeri pe listele învingătorilor de astăzi, fiindcă, vorba aia, așa o cere interesul național. Vreți să se schimbe cu adevărat clasa politică? Implicați-vă, înființați partide, militați pentru o lege electorală corectă, luptați pentru democratizarea societății românești aflată în moarte clinică. Când votul contra cuiva, de care, în general, beneficiază cine nu merită, va fi înlocuit cu votul pentru cineva, abia atunci înseamnă că am luat-o pe drumul cel bun. Până atunci, ușor cu pianul pe scări, că sunt șubrede, și nu uitați că în spațiul mioritic, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, proștii au progresat permanent: au devenit și mai proști. La fel și hoții.
27 mai 2019
FIGURILE PAPEI
Pentru că nici Werner, nici Viorica n-au avut inspirația să mă invite la locul faptei, am urmărit pelerinajul Papei prin spațiul mioritic din fața televizorului. Care a rămas profund mirat că nu-l privesc la mișto.
Mi-a plăcut comportamentul bătrânului: modest, deștept, cu Logan, ce s-o mai lungesc, la fel ca mine. Culmea e că a fost și profesor și îi place și fotbalul! Dacă mai și înjura Mafia politică, ne făceam frați de cruce. Așa, fiecare cu a mamei sale. Deși e o prostie ca ortodocșii și catolicii să nu găsească o cale de împăcare. Că, în definitiv, toți suntem copiii lui Dumnezeu. Iar ceea ce ne unește - credința - e infinit mai important decât ceea ce ne desparte - politica medievală a bisericii, bazată pe rapt și relații de vasalitate.
Cred că Papa ar fi președintele care ne trebuie. Deși, după două-trei zile de rugăciuni la Palatul Cotroceni, televiziunile de prostituție și știri false i-ar scoate de sub tejghea dosarul de colaborator al Securității Spirituale.
Așa că pelerinul argentinian face bine că după trei zile (31 mai-2 iunie 2019) de hoinăreală prin spațiul carpato-danubiano-hipnotic, se întoarce la oile lui răspândite pe tot mapamondul lumii globului pământesc. Asta nu înainte de a ne îndemna, cu tupeul specific mai marilor bisericii catolice, să fim oameni normali, să renunțăm la lăcomie și răutate. Și, dacă nu-i prea greu, să ne iubim. Auzi ce figuri pe el! Băi Francisce, tu habar n-ai unde-ai venit! Norocul tău că nu porți portofel...
4 iunie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu