AM UITAT CINE SUNT

Ca un vultur rănit, ca o candelă-n vânt, 

ca un copil încuiat într-o cameră goală,

am uitat cine am fost, am uitat cine sunt,

îngerul rareori se trezește din boală

Numai dor sufletul, numai răni trupul meu,

dinainte pierdut, din alt timp rătăcind,

m-am oprit surâzând, din înalturi căzând

și-am strigat, și am plâns, renegat curcubeu!

Și a fost și prea mult, și a fost și puțin,

și a fost tot ce-am vrut să înalț, să cobor,

și-am iubit infinit, cât de mult am iubit!

o, secundele acelea cum dor!

Și ce-a fost, ce n-a fost, ce-ar putea să mai fie

m-a ținut pe pământ în brațe de înger,

se aud pași pierduți răsunând prin pustie

și prin cioburi de suflet ca o lacrimă sânger

De-aș putea să înșir din războiul ce-am dus

doar o parte uitată dinadins în istorii,

ați vedea cum se stinge un cocor în apus

și cum plânge căzând în adânc țărmul mării...

15 decembrie 2021