În viața mea se face tot mai frig,
Munții Carpați s-au așezat pe glezne,
nici îngerii de veghe nu-i mai strig,
prin suflet Dumnezeu adună lemne
Nu mai schiază niciun dromader,
deșertul se întinde până-n pleoape,
nu-i nicio scară întinsă către cer
și niciun glonț din mine n-o să scape
Tristețea se întinde ca un drog,
singurătățile se-ncuie-n urme,
a dezertat și îngerul olog,
nu-i nimeni așteptarea să mi-o scurme
În viața mea se face tot mai frig,
Munții Carpați s-au așezat pe glezne,
nici îngerii de veghe nu-i mai strig,
prin suflet Dumnezeu adună lemne...
23 decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu