Nu sunt decât un munte peste care ninge
cu fluturi albi, cu flăcări roșii,
l-aud pe Dumnezeu cum plânge
și-n tâmple mi se zbat strămoșii
În sânge-mi cresc păduri de pini
prin care înserările se plimbă,
toți cerbii munților sublimi
adolescența mi-o colindă
Mai urlă câte-un lup în creier
de dor adânc de căprioare,
retina găzduiește-un greier
infrigurat de inrobiri stelare
Țesuturile s-au umplut de iarbă
strivită de căderile din sânge,
uitat la Dumnezeu în barbă
nu sunt decât un înger care plânge...
2 decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu