Cu aripi de ceară, călătorind spre soare,
mereu pe sensul interzis,
în suflet mi-a crescut o floare,
căzută de la tine din vis
Viorile cântau sfâșietor
și de pe chipul tău misterios
a răsărit un surâs luminat de un soare
care niciodată n-a fost mai frumos
Tu nu erai din sânge și carne,
erai o zi de vară albastră,
erai ziua aceea, iubito,
ce-a pășit în inima mea, spărgând o fereastră
Bătăile și-au schimbat destinația dintr-odată;
nu mai eram vis, eram mirare
Cobora prin retină lumina
ieșind dezgolită din mare
Ne-am îmbrățișat până
când cerul dintre noi s-a topit
și a curs în ecouri
spre infinit
15 iunie 2016/14 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu