Trec prin oglindă ca un puf de păpădie
și abia aștept să mi te strâng la piept, copilărie!
Să trecem pârâiașul inimii desculți,
să-ți cânt de leagăn și-adormind s-asculți
Cireșele de mai amână să devină roșii,
se-aud cum cântă-n răsărit cocoșii,
tovarășii de joacă aleargă după miei
și zbor prin poienițe s-ajung și eu la ei
Alți iezi sălbatici, cerbi și căprioare,
sorb apa limpede din reci izvoare,
se-aud cum cântă în dumbravă cucii
și noi doinim pe creste ca haiducii
Culegem flori sălbatice, albastre,
bucăți din cerul viu al vieții noastre,
și când amurgul umerii ne-apasă
ne îndreptăm cu sufletul spre casă
Și povestim pe drum de ce-o să fie
în veacul nostru de copilărie
În cioburi argintii se sparge luna
și-amurgul prin oglindă întinde mâna...
1 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu