Când soarele ca un copil răsare
din cioburile nopții ce-a pierit,
corăbiile se întorc pe mare
s-aducă înapoi ce n-a venit
Prin munții inimii foșnesc stejarii,
clopote amare cântă-n cimitir,
doi greieri răzvrătiți precum tâlharii
se ceartă pe o floare de zefir
Deasupra lumii e atât albastru
pe care ulii desenează cruci,
că-ți cresc aripi de fluture sihastru
și zbori deasupra unui cuib de cuci
Desculți, prin rouă, îngerii pășesc,
din suflet plouă iarăși cu-nserare,
e semn că totuși te iubesc
și-o să plecăm definitiv pe mare
18 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu