Cei ce-au murit pentru Patrie
sunt porumbeii albi
ce sfâșie cerul amintirilor dureroase
Când vine seara își odihnesc zborul
pe pietre, pe frunze, pe case...
Ei sunt razele de lumină
din lacrimile-curcubeu,
sunt petalele acestui pământ
presărată peste sufletul meu
N-au plecat pe meleaguri străine,
s-au amestecat cu văzduhul, cu glia,
și-n loc de ochi le-au răsărit zambile
prin iarba ce îmbrățișează România
Plutesc prin lumina de vară
a zilelor noastre de ieri,
au băut cucuta amară,
pe cerul albastru străjeri
Într-o zi oarecare
mă voi alătura porumbeilor albi
ce-abia se mai zăresc în depărtare
Orizontul m-așteaptă.
Obosit de atâta viață nedreaptă,
voi închide ochii și, purtat de vânt,
voi pluti, Patrie, voi pluti
fără ca nimeni să știe de ce cânt...
4 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu