NINGE PESTE MINE CU MUNȚII CARPAȚI

 

Ninge cu iluzii și cu flori de tei,
ninge ca-n povestea scrisă cu amar,
ninge doar cu tine peste ochii mei
și se-ntorc cireșii dinspre avatar

E atâta cer dincolo de zare,
undeva, în streșini, plânge Dumnezeu,
tu pășești sfioasă, ninsă de petale,
înlăuntrul sufletului meu

Se preling prin oase dezacorduri fine
și-n oglinda veche spaimele se scurg,
zilele frumoase le-am lăsat la tine
ca să-ți fiu lumină sinceră-n amurg

Sunt atâtea taine-n strania poveste,
candelele-n lacrimi zugrăvesc himere,
tot ce-a fost magie astăzi nu mai este,
pâlpâie ecouri și apoi tăcere

Ninge cu iluzii în spaimele noastre,
cu frunze sortite unui alt demers,
și prin amintirea verilor albastre
până-n noi, iubito, mai e mult de mers

Și nu are capăt cărarea aceasta
ce se rătăcește printr-un vechi fiord,
îngerul deschidă inimii fereastra,
în cioburi să sară orice dezacord

La adio spaime dintr-o altă lume,
dacă vrei, iubito, mai sus să te înalți, 
când te doare cerul strigă-mă pe nume;
ninge peste mine cu munții Carpați...


21 iunie 2022