Tot așteptând în boabele de rouă,
în zbaterile inimii, amare,
să te întorci, să renaști, să te naști
și să fii ce-ai mai fost:
floare albastră, mirare,
fluturii și-au pierdut aripile, viorile;
degeaba au cântat îngerii
și toate culorile
Și-o să fii, dacă vii,
așa de suavă, așa de frumoasă,
și-o să-mi dai din nemurire
măcar o după-amiază ploioasă
Și dacă n-am să mai fiu pe aici,
fluture căutând o fereastră,
o să-ți scriu un poem nesfârșit
despre dragostea noastră
Și-ai să înțelegi
că ai venit târziu
în timpul meu,
și-n loc de îmbrățișare
îți las
eșarfa unui curcubeu
Iar eu voi fi o lacrimă
de pe obrazul tău
alunecând spre soare
din viața asta-n viața viitoare...
14 iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu