marți, 14 iunie 2022

EȘARFA UNUI CURCUBEU

Tot așteptând în boabele de rouă,

în zbaterile inimii, amare,

să te întorci, să renaști, să te naști

și să fii ce-ai mai fost: 

floare albastră, mirare,

fluturii și-au pierdut aripile, viorile;

degeaba au cântat îngerii

și toate culorile


Și-o să fii, dacă vii,

așa de suavă, așa de frumoasă,

și-o să-mi dai din nemurire 

măcar o după-amiază ploioasă


Și dacă n-am să mai fiu pe aici, 

fluture căutând o fereastră,

o să-ți scriu un poem nesfârșit

despre dragostea noastră


Și-ai să înțelegi 

că ai venit târziu

în timpul meu,

și-n loc de îmbrățișare

îți las

eșarfa unui curcubeu


Iar eu voi fi o lacrimă 

de pe obrazul tău

alunecând spre soare

din viața asta-n viața viitoare...


14 iunie 2022


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu