Câteodată mă trezeam în pustiul Sahara,
altădată în goluri alpine,
locurile acelea predestinate
la miezul nopții-mi păreau străine
Mă zbăteam ca un vânt sfâșiat,
de jur împrejur nu era nimeni,
când m-am clătinat
nici Dumnezeu nu mai era cu mine
Cineva îmi străpungea inima cu o undrea,
făcea loc unei raze de soare,
cine-o fi fost, draga mea?
cine-o fi răspuns la chemare?...
15 iulie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu