VULTUR UCIS

Zbor peste prăpastie, singur şi trist,

Se şi miră munţii că mai exist.

Mă mir şi eu că mai pot zbura

Peste prăpastia din inima mea

Zbor ca un vultur izgonit printre nori

De către ulii războiului invadatori,

De către stăpânii în costume Armani

Cu otrava în stânga, în dreapta cu banii

Adunaţi din vânzarea de frate, de ţară,

Aceasta e noua orânduire barbară

Împotriva căreia lupt singur pe-aici:

Mi-e sufletul plin de cicatrici

Rănile recente n-or să se vindece,

În zadar vor încerca să mă spintece.

Nu va curge picătură de sânge

Foc de mi-ar da de la sine s-ar stinge

Corul a fugit, bocet nu se aude,

Potecile mele de rouă-s absurde,

Plecările au destinaţii precise,

Visurile vulturului sunt ucise

Doar eu mai trăiesc din speranţe deşarte:

Să trezesc poporul acesta din moarte,

Să-l trag după mine-n lumină; 

Doar eu, Românie divină...

1 iulie 2012/12 iulie  2022