Am șters oglinda inimii de păianjeni
și-au căzut pânzele, au căzut răvășind
amintirile sub care se auzea
marea tăcere vuind
Mergeam desculț printr-o vară fierbinte,
crescuseră spini atât de ascuțiți
că nu mai puteau îngerii străbate
nici travestiți
Când a venit toamna, copacii
au colorat orizontul de fum
atât de frumos
că mai sunt curcubeie și acum
Până la urmă a nins cu iluzii,
a nins atât de bogat, viscolit,
că am schiat
până când ne-am sfârșit
Nu-mi mai amintesc primăvara
dintre atâtea ninsori,
știu doar că ne țineam de mână, iubita,
prin poiana cu flori...
20 iulie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu