ÎN POIANA CU FLORI

Ne e dor de noi, cei din copilărie

Și de toți cei ce-au fost împreună cu noi,

Ne e dor să mai trăim în poezie,

Să ne mai jucăm o zi prin noroi

Dacă mai poți să strigi, strigă acum!

Să se-ntoarcă ecoul până în zori;

Fii paznicul ce trezește caii de fum

Adormiți în poiana cu flori

Și poate ne-om trezi-n copilărie

Cu toți cei ce-au fost împreună cu noi,

Și-atunci, îmbrățișați de poezie,

Vom merge desculți prin noroi

Și nicio secetă n-o să transforme

Ochii albaștri în nisip,

Chiar dacă din oglinzile diforme

Ne privește cu tristețe un chip

Ne vom întoarce în copilărie,

Abandonând cărările de ger, 

Și-mbrățișați de poezie

Vom fi ca îngerii din cer...

15 iulie 2022