Curge Sărăţelul printre albe lespezi,
pârâiaş de munte cu izvoru-n stea,
freamătă lumina în cascade repezi
şi cu el se duce tinerețea mea
L-am călcat adesea ca o primenire
viaţa mea-i scăldată-n magice vâltori,
pârâiaş de munte ce transporți uimire,
dintr-un ochi de munte-n suflet îmi cobori
şi-mi aduci din stele liniştea ce-o caut
şi n-o mai găsesc de când m-am născut,
cerbul ce bea apă îmi cântă la flaut
ultima baladă-a leului pe scut
Şi când plec din mine și o iau la vale,
ca un bumerang fac drumu' înapoi,
îngerii ce-mi ies obosiți în cale
se-odihnesc o clipă pe piatra din noi
Pârâiaş de munte ce cânţi printre pietre
la un instrument nemaiinventat,
te îmbrăţişează cârduri rari de fete,
apă cristalină-n tine am lăsat
rănile să curgă pân' la vindecare,
timpul nemilos ne loveşte-n plex,
de mă iei cu tine aruncă-mă-n mare
şi suceşte marea cu munţii invers,
să mă simt acasă pe prundul subţire,
unde licăresc ochi de chihlimbar,
pârâiaş de munte, tu transporţi iubire
şi întinereşti sufletul amar
Apa ta-i sărată, sufletul ţi-e dulce,
că îţi ai izvorul într-o albă stea,
toată înserarea unda ta o duce
şi cu ea se duce toată viața mea...
22 iulie 2014/22 iulie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu