POVARA ACELUI SĂRUT

 

Când m-am întors din războiul troian

ți-am sărutat buzele arse de așteptare;

surâsul trist

s-a pierdut ca Ulise pe mare

Mâna ți-am sărutat-o când rănit de priveliști,

am traversat deșertul rănilor de prunci,

infernale opreliști

s-au risipit în ochii tăi adânci

Când printre ruginitele valțuri

alergau speriate izvoarele,

am pus milioane de lațuri

să-ți sărute picioarele

Pe drumul dintre noapte și zi

 se legăna în bătaia vântului puntea,

am coborât zdrobit între cei vii

și ți-am sărutat fruntea

Nu-mi mai amintesc, iubito, vara

îmbrățișărilor false ce m-au durut,

de când mi-ai dat povara
  acelui sărut...

6 iulie 2017/6 iulie 2022