Tăcea întunericul, tăcea,
numai eu îi înțelegeam tăcerea,
o lacrimă din inimă-mi cădea,
o lacrimă amară ca fierea
Anotimpurile se amestecaseră;
în trupul tău vară, în mine iarnă,
păsările călătoare plecaseră
printre frunzele ce începuseră să se cearnă
Hai să dansăm! ți-am zis
într-o licărire de soare
Știi să dansezi dansul dragostei?
Îmbrățișează-mă și aruncă-mă-n mare!
”Niciodată n-am dansat așa,
legănată de ape.
Mi-ai aprins sufletul
și sufletul meu din tine vrea să se adape
Nu știam acest cântec, e așa de frumos
și de amar ca tine!
Magie solară în jur,
ești partea ce lipsise din mine
Să rămânem îmbrățișați
în acest dans dureros
până la sfârșitul iubirii,
până când nisipul clepsidrei
se va scurge din omul frumos...
7 noiembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu