Mi-e dor să vorbim uneori
evadând din pagini de carte,
să vorbim despre lucruri banale,
despre dragostea mea, despre dragostea ta,
despre viață și moarte
După care să urmeze o lungă tăcere,
fiare sălbatice prin inimă scurme,
văzduhul cerșește o mângâiere,
umbrele noastre beau apă din urme
Norii se îmbrățișează pe pânză
până amuțesc păsările călătoare,
în cenușa timpului se zbate o frunză
coborâtă din soare
Dar nu vorbim deloc,
prin sânge ninge cu tăceri,
o, cât aș vrea ca azi să piară
însingurările de ieri!...
18 noiembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu