Se-aud cocorii, pleacă-n altă lume
unde vom ajunge adormind cândva,
inima-i o ceașcă goală de cafea,
oameni de zăpadă se ascund în hume
Țipă în țesuturi nopțile cu brumă,
sângele combină dezacorduri clare,
toți copacii tragici crengile-și îndrumă,
se strivesc de Cosmos frunzele amare
Timpul își încheie nasturii la suflet,
se întorc primejdii din alt univers,
amintirea verii se încuie-n cântec
și printre cuvinte-i tot mai greu de mers
Se aud cocorii, undeva, departe,
într-o lume-n care vom pleca cândva,
inima-i o ceașcă goală de cafea
și în amintire numai frunze moarte...
7 noiembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu