O, ȚARA MEA, DE CE INIMA-ȚI PLÂNGE....

 

O, Țara mea, de ce inima-ți plânge?
Ce parte-a hărții tale doare?
Cumplit e viscolul ce strigă-n sânge

când rătăcești alăturea de soare

Ce se întâmplă-n spațiul mioritic
de ard mocnit tristețile de om?
În veacu-acesta apocaliptic
s-a sinucis întâiul cromozom

Cum s-a-ntâmplat această tragedie?
Ce s-a schimbat în gena noastră dacă
de nu mai curge-n suflet apă vie
și nu mai poate corul robilor să tacă!

Nu, nu se poate să rămâi bolnavă, 
să zaci pe patul rânced de spital,
această maladie-i mult prea gravă,
dar vom lupta cu virusul mortal

Eu sunt aici, aici sunt toți ai noștri,
ne înfloresc în suflet Românii, 
de noi se tem, ca de o rugă, monștri,
noi te iubim, tu nu ai cum pieri...

Noi vom desface lacătele urii,
vom alunga, cu crucea, ticăloșii,
va răsări alt soare-n cerul  gurii
și vor surâde printre noi strămoșii

Nu-ți fie teamă, Patrie sublimă,
toți șobolanii vor pleca, pe rând,
a-ți vinde țara-i cea mai mare crimă, 
sentințele s-or pronunța curând

Și nu vor fi nici achitări, nici acte
să scuze marile erori,
ne vom ghida, desigur, după fapte,
n-o să rămânem nimănui datori

Așa că nu mai plânge, Țară rară,
suntem aici să te-apărăm de răi,
și până se va face primăvară,
vom șterge lacrima din ochii tăi...


24 noiembrie 2018/25 noiembrie 2022