NU MAI SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ...

Nu mai sunt tânăr, doamnă, nu mai sunt,

prin sânge-mi trec corăbii de bazalt,

sunt iarnă, doamnă, risipită-n vânt,

până și ceru-mi pare mai înalt

Nu mai sunt tânăr, doamnă, mi-e destul

că sunt mai înțelept ca propriile frici,

din tine de-aș mânca aș fi sătul

și nu aș mai putea striga de-aici

Să mă audă stelele din cer

când cad ca disperatele în zare,

în inimă s-a-nstăpânit un ger,

nu mai sunt tânăr, doamnă, ți se pare

Aripile de abia mă țin în aer,

nu mai coboară înmiresmări prin os,

sub steaua mea cu nimeni nu mă-ncaier,

nu mai sunt tânăr, doamnă, nici frumos

În trupul meu pătrunde seara,

cocorii au migrat pe alt tărâm,

și-n timp ce moartea își ascute gheara

printre cuvinte abia ne mai târâm

Nu mai sunt tânăr, doamnă, nu mai sunt,

că ți-aș mai scrie pe surâs poeme,

cenușă sunt, fii, de se poate, vânt 

și suflă peste mine, nu te teme!...

11 noiembrie 2022