Nu poți să uiți, să nu îți amintești
de nebunia înfloririi absolute,
când fluturii ne-mprăștiau dumnezeiești
și ne întrupau definitive rute
Nu poți să uiți, să nu îți amintești
înfiorările de tot plăpânde,
tu locuiai la mine în povești
pe unde nimeni n-a putut pătrunde
Nu poți să uiți, să nu îți amintești
acele stele argintii,
pe care îngerii le-au desenat onești
pe cerul tău, fără să știi
Și poate nu mai știu nici cine sunt,
nici tu nu știi cine mai ești,
că suntem pulbere în vânt
e imposibil să nu-ți amintești
22 mai 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu