Moartea mușcă din noi cu poftă sălbatică,
cad instantaneu prietenii mei de fum,
se împrăștie mirosul de tămâie peste tot,
intrăm în atmosfera ultimului drum
cu privirile sângerânde;
zadarnic răsare soarele
peste sufletele plăpânde
Ireparabilul se produce mai repede
decât am sperat unii dintre noi,
vom fi mai devreme țărână
amestecată cu lacrimi. Noroi.
Nimeni nu scapă viu
din această viață
arată de-a rândul,
ne înghite
ca un câine lacom
pământul
4 mai 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu