Pustiul s-a mutat în mine

Întreg pustiul s-a mutat în mine
de când am emigrat ca un cocor,
pe o planetă locuindă-n tine,
să nu-ți mai fie îndepărtarea dor

Și se părea că obosit de cale
voi sta-n amurgul zilei să privesc
cum îți arunci cămășile de zale,
surprinsă de-un fior dumnezeiesc

Poate-ai să spargi definitiv oglinda
de timpul care-n gheare ne-a strivit
și o să-ți bată clipa, suferinda,
de veacu-n care îngeri ne-au iubit

Dar peste scările întinse-n grabă
păianjenii-au țesut alt cer noros,
zadarnic inima se-ntreabă
unde-a pierit omul frumos

Ce gânduri negre l-au răpit?
ce deznădejde e-n stamine?
de-atâta dor nerostuit
întreg pustiul s-a mutat în mine...

16 mai 2019