Prea devreme zăvor

Prea devreme-au pătruns tristețile-n oase,
prea devreme și prea dureroase,
sufletul cerșește lumină,
întuneric adânc, speranță puțină

Niciodată n-am fost cu adevărat acolo
unde-am fi vrut să fim, dincolo
de granița dintre conformism și ce ne dorim;
n-am avut timp să ne iubim

Suntem vase de lut cu buzele sparte,
înoată prin noi toate mările moarte,
ca o lacrimă se strecoară infinita melancolie
a ceea ce n-a fost și ne-am dorit să fie

Ne scurgem unul din altu-n amurg,
rătăcesc amintirile sfâșiate prin burg,
prea devreme se stinge lumina-n decor,
inima redevine prea devreme zăvor...

10 mai 2019