Plouă. Dumnezeu plânge și nu spune de ce

Plouă. Dumnezeu plânge și nu spune de ce,
cresc buruienile-n suflet în ritm nebunesc,
strigă melcii cu ceru-n spinare orice,
fluturii, de inimă se izbesc

Un scurtcircuit mă străbate perfid,
trec în cadență armatele,
poate se va-ntâmpla o minune în vid,
ploaia o să-mi spele păcatele

Numai ochii de s-ar deschide
sfâșiați de-nserare și vânt,
să te pot invada ca pe-un țărm ce se-nchide
și-n ploaie, plângând, să te cânt

Numai timpul nostru de s-ar naște din nou,
și de-ar crește în noi, ca o rouă,
umbrele deveni-vor ecou,
niciodată pe rând, mereu amândouă

Plouă nemilos dinspre mine spre tine,
dinspre tine spre mine-i prea mult Dumnezeu,
de va fi și mai rău, ne va fi și mai bine,
în sufletul meu

16 mai 2019